Maria Elena Chindea

parcă impregnează acest elogiu delicat al iubirii! Îți urez succes viitoarei cărți de sonete, Iulia!
Delicată, profundă și vibrantă ți-e scrierea!
Mulțumesc!

adesea am jucat ăst rol și în piroane ne-am urcat îmbrăcând cămașa lui Iisus! Ar trebui să punem alt filtru amintirii, să nu ne-ngreunăm Golgota și crucea! Nu acestea au fost darurile Lui pentru noi, ci mântuirea și-nălțarea, oricât de mult ai greși... Nu suferința e cheia ci iubirea!
E bine că ne păstrăm inima vie prin empatie și compasiune, Iulia!
Mulțumesc!

Maria și ardențele din ele! Trebuie cumva purificat spațiul dintre mine și ei, pentru a ne putea face lucrarea de lumină cu toții, încheind tot ce a rămas neterminat din relațiile noastre!
Curaj am - „măiestrie” are Tătuca, eu îs doar poștașul conștiincios!
Mulțumesc de analiză și înstelare!

de elemente, să poți schimba centrul de greutate nu-ți rămâne decât descompunerea și recompunerea. Și dacă tot avem în genă atributul Tatălui de Creator, de ce să nu uzăm de el? Foarte mulțumesc pentru pus punctul pe atâtea i-uri.
Mulțumesc pentru decodări și înstelare!

îmi place jocul (chiar serios) pe tonalități diferite, să schimb ritmuri și tonalități, chiar de poate strica armonia întregului. Sunt construită mai mult din linii frânte decât din curbe.
Mulțumesc de semnalarea greșelii, deși am citit de-atâtea ori, n-am văzut-o!
Mă bucur că va plăcut!

este aproape perfectă, deși n-ați avut datele concrete ale problemei. Și da, aceste poezii ale volumului nu sunt nici reproș nici elogiu, deși pot fi privite și prin acest filtru. Așadar și da și nu! Este un experiment de curățare energetică, un mod de transfigurare dus în absolut! Și credeți-mă, este necesar pentru toți, pentru că lucrurile ce se cer alchimizate depășesc cu mult sfera unor bătăi, chiar crunte. Dacă s-ar fi „întâmplat” azi ar fi atins sfera penalului, eventual niște ani buni de închisoare! Și dacă în planul realului când am înțeles resortul din spatele acțiunilor lor (după mulți ani de sfâșieri) și am putut accepta și ierta și neputințele și cruzimea lor, în plan energetic nu s-a mai putut face nimic, ei părăsind planul fizic la fel de orbi cum au fost când m-au aruncat în iad, și nu o dată ci de multe ori, chiar la maturitate, mi-au arătat doar fiara din ei. Și sigur că există un rost al existenței! Faptul că m-au băgat în foc, au călit oțelul din mine și mi-a dat forța să sfidez moartea cu un diagnostic care are ca ca finalitate moartea, termen 3 luni de trăit. În anul 2000. Și încă sunt stupefiați că mai respir - cu niște analize dezastru, de-s mereu gata să sune salvarea. Eu râd și-mi văd de treaba mea,indiferent de opiniile lor și premoniția apocalipselor! Mai am niște volume de poezii de scris și de enervat niște oameni că am obrăznicia să trăiesc.
Mulțumesc de interpretare și înstelare!

dar cu siguranță și asta ți-ai fost, într-un început de zori și-un crepuscul corolar Dincolo de aura trecutului „îți sunt jumătatea uitată femeia mea cu mai multe morminte”! Dincolo de aura trecutului, formele de manifestare socială erau altele,putem să desfășurăm nostalgii sub un soare ce ne dizolvă umbrele din ochi, dar pelerinajele spiritului în căutarea punctului magic al dimensiunii celeste din noi nu diferă mult de cele actuale! Diferit este cantitatea de informații care să ne ajute în etapele expansiunii noastre spirituale! Dacă trecutul păcătuia prin puținătate, prezentul păcătuiește prin supraabundență!
Tu ai arta de-a creiona aceste pelerinaje din imagini comune, simple, aparent fără legătură cu subiectul din subterană!
Mulțumesc!

„veșnicia era acolo,
dintotdeauna și,
întotdeauna va avea răbdare,
să-i caute cineva printre măruntaie.” această stare de martor și activator al unor acțiuni, o dublă ipostaziere într-o realitate a cine știe câtor dimensiuni, acel
„ne-am regăsit
pe-o margine de lac
- pe mal eu,
pe luciul apei,
celălalt.” - ce stare de grație, ce cunoaștere, ce viziune! Și cel care ne direcționează privirile înăuntrul unui eu pe care nu oricând și nu oricum îl atingem!
Profundă arheologia unui timp în prefaceri uriașe, seisme de mare adâncime - care nu se simt la fel la suprafață!

Antonia să acopăr totul cu o pojghiță de aur, și să spun că a fost minunat! Dar ar fi fost neadevărat! Și, după părerea mea, fără fundație de adevăr nici o cunoaștere nu poate exista! Vreau să scot un volum de poezii dedicat părinților mei, Corăbierii de lumină, în care să spun (chiar metaforic) lucrurile rele care au generat, prin alchimizare, lumina din mine, și i-au transformat pe ei în corăbierii luminii! Că pun sub reflectoare o experiență de viață dură poate nu fi pe placul sau înțelesul multora, dar mă interesează aurul obținut prin experimentul chimic - decât durerile procesului!
Îți mulțumesc Antonia pentru înstelare și vibrație!

se pare că e un virus de înfloriri primăvara aceasta! De ce să nu profităm?

da Antonia, toți trăim ziua unui fluture fie că conștientizăm fie nu, dar cât infinit cuprinde această zi în care Dumnezeu își odihnește fruntea între tâmplele noastre!
Atingeri diafane de suflet, aerează durerile omului în poezia ta ca o răsuflare de înger!
Mulțumesc!

divină de anotimpuri reversibile ale vieții întru expansiunea luminii din noi!

la loz, da o excursie în deltă e tentantă! Îmi plac în special licuricii! Să lumina strașnic,poete!

al vederii cu inima! Și câtă nevoie are omenirea la această cotitură de oameni ce văd cu inima! Desigur, toți avem această putere - rămâne doar să ne-o descoperim și s-o vrem cu adevărat! Poemul acesta face vorbire despre această aventură a redescoperirii adevăratei noastre naturi!
Eu nu i-aș spune „ochiul mic” ci ochiul magic - cel în care se răstoarnă lumina!

și armă și leac, contra lui, contra ei, contra noastră, că facem parte din grup chiar de ne dăm ocoși că nu! Purtători de cuvânt al celor ce n-au proprietatea cuvintelor, ar trebui să știm că râsul e o manifestare a inteligenței de-a privi minunea vieții în toate ale ei! Firește că există (doar suntem purtători ai dualității) și hăhăiala tâmpă, de primate, dar avem dreptul să alegem cu cine votăm. Putem vota cu toți - cât o facem conștient ca formă de cunoaștere pentru a ne îmbogății imperiul cunoașterii - poate fi constructiv!
Un joc celest - de nu ne furăm singuri căciula!

că doar trecător v-a atins un înger negru pe straie și v-a transferat o umbră în ochi. Nu contest tușele de întuneric ale omenirii din acest spațiu-timp, dar spiritul puternic care ești tu, așa cum te percep eu, nu poate să vadă doar latura asta a manifestării umane! Un spirit puternic vede ambele fețe ale monezii și alege căreia îi dă dreptul să-l impregneze preponderent. Faptul că ne centrăm doar pe o latură devine mutilant! Trăim doar cu o jumătate din noi!
Plouă afară și poate asta-i de vină pentru filtrul negru al privirii. :) Nu cred că undeva, ascuns, nu există și-un zâmbet poznaș care spune: na, că v-am făcut-o și pe-asta!

curate ți-e poezia asta, Gabriel!Ce bine că nu ți-ai pierdut inocența ochiului - ci ai transplantat-o omului de-acum rafinând-o! Și ce stare de grație când POEZIA te-mbracă în stele!!!
Mulțumesc de împărtășire!

când ești copil, în pauză cu tata,chiar lipsa lui poate rodi stejarul ce ești, dincolo de proiecțiile de la și din alți oameni! Felul cum receptăm și alchimizăm ceea ce vine din afară ne definește, Gabriel!
O poezie a transfigurărilor relațiilor, dureroasă dar minunată, într-un control al emoțiilor desăvârșit!
Mulțumesc!

al morții, sau poate al expansiunii spiritului, poate genera sângerări și celor prea împământeniți (firul de iarbă) de care lumina se depărtează prin altitudinea (generatoare de singurătate) cunoașterii celor ce deja trăiesc în alt plan de conștiință! Și evident dragostea ce poate fi cunoscută doar când sufletul nostru are forța înălțării în acel „abis al norilor” - altfel ne paște zdrobirea! Văd multe chei de deslușire a acelor „vămi invizibile” Antonia, și-mi place că poezia ta lasă posibilitatea și libertatea de-a filtra curcubeic înțelesurile - în funcție de cunoașterea și imaginația fiecăruia!

genunchi de rugă și trec dincolo de înecul cuvintelor, în increat! Matricea duhului ce ne dă substanță!
Grație!