Iubire desculță

folosesti foarte bine cuvintele. ai si metafore bune. dar cumva pe mine nu ma prinde, mi se pare fortat. nu o spun cu rautate sau invidie, nu e cazul. daca iau in amanunt sunt chestii care nu se leaga. nu lasi emotia sa curga. unii pe aici te apreciaza, chiar si eu. dar daca tot ne-am apucat de poezie, zic sa facem poezie, nu cascade de cuvinte.

punctarea unor vulnerabilități ale poemelor mele. Unele țin de structura psihică,
mai dură și decupată în culori tari, altele de exercițiu inconsecvent (din motive obiective) care nu a putut umple modul de comunicare cu lumea, deficitar. Și pentru că mare parte din viață am fost prizoniera unei stări, acum, metaforic vorbind, sunt participantă la o cursă cu obstacole cu mine însămi. Poate că efortul se vede (ceea ce n-ar trebui), dar sigur e sincer și autentic până la ultima literă a alfabetului.
Te asigur că și eu îmi doresc poezia. Poate voi reuși să transform cascada în poezie, eu deja îi aud vuietul cosmic!
Mulțumesc!

pe ici pe colo fracturile de înțelegere - mă exprim câteodată eliptic și asta include și poezia. Construiesc punți - pilonii-s problema! :)

Îmi place poemul! O să revin asupra lui.

din ce scrii devine (pentru mine) un deja vu

probabil nucleul tematic din ceea ce spui, pe tine te ancorează, iar pe mine mă face să cred că am mai trecut pe acea potecă

nu-i de rău, dar (poate) ar fi de gândit dacă nu cumva se subțiază sensul

am mai observat câțiva autori (aici, pe agonia) care stau în zona lor de confort, aproape obsesiv

de fapt, cred că asta face să prindă amprentă un autor

spor!

mulțumesc de semn.

chiar mai mult decât face bine orgoliului să recunosc. Știi, câteodată, când ești prea aproape de ceva, te confunzi cu el și nu-l mai vezi. Trebuie să-mi amintesc mai des că verbul meu e „a experimenta”! O să mut centrul de greutate!
Mulțumesc!