În post se-ntâmplă

Oare ce ar fi să și luptăm în razboiul estetic ori antiestetic împreună, de la reduta condeiului sa trecem la confruntări aproape reale, pe pozițiile protestatare ale scrisului, în prezent? E parcă o sugestie, mică, dar binevenită în acest poem rostit pe un ton hotărât: "zadarnic subcutanat injectării războaie". Se minte mult azi. Când ne vom replia, noi, scriitorii, să reacționăm pacifist cu adevărat?

Eu am scris, evident, "injectăm", în ultimul comentariu. Se modifică prin autocorectarea mobilului, în zborul verbelor! :) Să-mi fie cu iertare.

pentru înstelare! Chiar sunt copleșită! Eram învățată să fiu ignorată, dacă nu urecheată! :) Și mai încântată sunt de radiografiile poezelelor mele, de multe ori foarte exacte!
Onorată că răsturnați atât de frumos în privire revoltele mele metaforice!

o poveste pilduitoare cu un mare maestru spiritual ce este chemat să ajute oamenii dintr-un cătun obscur amenințați de extincție din cauza unei secete îndelungate, cumplite. Maestru roagă să fie lăsat singur, intră în meditație și în câteva ore se pornește o ploaie puternică, ce le salvează recoltele de la moarte și pe ei așișderi. Curioși, oamenii îl întreabă ce a făcut de a obținut răspunsul acesta de la divinitate, pentru că ei se rugaseră zadarnic înainte. Maestru le-a răspuns că n-a făcut nimic deosebit, pur și simplu a adus pacea și armonia în el! Și pentru că starea de secetă era o stare de dizarmonie, mediul înconjurător nu a avut încotro și a trebuit să se alinieze câmpului energetic!
revenind la problema ridicată de dvs. nu vom obține nici un fel de pace în lume, dacă nu vom face pace în noi mai întâi. Poezia e un tărâm al frumuseții subtile - și totuși la câte „războaie” (dincolo de o polemică cinstită) urâte am asistat cu toții între condeieri altfel minunați! Va trebui fiecare în parte să-și construiască Paradisul!

Wow, ce bun exemplu de conduită pacifistă interioară! Acest maestru ar trebui să fie actualmente marele diplomat. Numai mici Bismarki actuali, numai planuri peste planuri. Vorba lui Ionuț Georgescu, să ne întoarcem la autonomia sau la primatul esteticului. Dar realitatea răsturnată de Putin timp se va mai reîndepta cumva? Ori praful de după viață o să înainteze an de an dinspre Est înspre noi și dincolo, către Vest? Ploaia la noi să nu vină acum ca furtunile devastatoare din SUA!

spunea tuturor celor ce o chemau să participe la (ca un port drapel) diferite marșuri „contra războiului”, „contra foametei”, etc : pe mine să mă chemați când faceți marșuri pentru ceva, nu contra ceva, d-le Irinel Georgescu... Și asta ptr. că universul nu înțelege negația... Agricultura spirituală diferă oleacă de agricultura pământească. Nu ne repezim înverșunați să smulgem buruienile răului, urâtului, ptr. că nu vom face decât să le întărim rădăcinile. Dacă însă vom planta florile frumosului (sub orice diversitate ni le închipuim noi) iar și iar, mai mult, buruienile nu vor mai avea nici solul nici nutrienții necesari să se dezvolte; vor muri sau se vor metamorfoza. Macrocosmul la nivel celular este copia microcosmului ce suntem Fiind în era Vărsătorului, era omului creator, suntem direct răspunzători de ceea ce dăm voie să ne pătrundă și să ne distorsioneze amprenta de lumină dăruită! Deci... să creștem Frumosul din noi și conform legii imuabile a rezonanței, planeta în integralitate nu va avea încotro și ne va urma.

din punctul meu de vedere, adevărata evlavie e să-ți fi ție însăți lumină! Fratele nostru ne-a dat poruncă și îndemn să cunoaștem Adevărul esenței noastre, nu să ne zdrobim prostește genunchii. El nu are nevoie de adoratori tâmpi ci doar să ne manifestăm identitatea! Că această cunoaștere echivalează uneori cu jupuiri de piele și doare năprasnic, ține de puterea și râvna fiecăruia de a se locui mai mult sau mai puțin conștient!
Îți foarte mulțumesc pentru citire în notă de manifest și pentru înstelare! Rolul de avertizor cred că nu mi l-am ales, cumva mi-a fost atribuit și eu n-am făcut decât să-l accept!
Spor și inspirație la scris!