marcel narita

În camera mare și rece aștept Pe marginea patului rece și mic În geamul înghețat se aude vreme rece Doar căldura mă izbește încet în piept Nu fac nimic, nimic nu ating, Aerul stă într-o

O voce lăuntrică strigă: Dă! Dă! Dă! Dă uandărful men hu ai em, sau ce naiba? Mă fac a nu-nțelege.. ea replică tăioasă: -taci prostule, învață și oferă, crești și trăiește! Bine mă! Dar nu asta

Nu aștept să învii, nu aștept să revii Știu simplu că ești, nelegată de vreme Gândul la tine mă-ndeamnă la drum Te simt doar departe zâmbindu-mi alene Nu știu unde merg, întind doar o mână Sper

Ai grijă cum calci, pe jos e inima mea Așteaptă să mi-o adun prima dată, Am vrut să-ți fie drumul moale Și n-am știut cu ce să umplu gropile.. Decât cu o inimă mare. Rănește-te așadar! Mâna nu

Sunt în paharul căzând din mâna adormită Împlinind o dorință pe piatra crudă Sunt într-o picatură de rouă, lângă aceiași piatră Gata să-mi urmez călătoria spre nori Sunt omul a cărui mână

De ce aș vrea să-ți dau totul Când bine știu că eu nu am nimic? Uităte-ncoace și ai să vezi un om pașnic, De ce aș vrea să-ți dau totul? Nu pot să văd ce ai în suflet, Dar dacă n-ai destul îți

Cerceilor tăi vreau să le plămădesc ode, Doar susurul lor mă trezește în zâmbet; I-aș pune în cumpănă cu visele slobode... Sătul sunt de vise, cu tine vreau să mă-nbăt! Cerceilor tăi le-aș face

Multe pagini trebuie să ia ființă În cuvinte, vorbe crude, pamânt și pleavă Imagini ce-și dau ghes să-și găsească obștescul sfârșit Pentru a putea reveni iar și iar în forme moi, vicii

Îndrăznesc să îți tulbur liniștea ploii Slab fiind în dragostea mea pentru florile de câmp Îmi las inima furată și de norii răzleți Urmând zborul liber al glasului lăuntric Către ochii tăi mari

Hârtia vrea să îmi spună ceva.. Cu tandrețe mă atrage senină, Mă îmbie, mă uimește cu perfecțiunea ei albă... Și dintr-o dată observ că e cea mai ieftină oglindă cumpărată vreodată Dacă stau

fug de hainele mele ratacind in prezent dorm si m-ascund dupa role de film derulate in fata ochilor mei de mintea nebuna ma lovesc dureros, strang inima-n pumn, musc din speranta apoi tac si ma

sa te caut un pic cu varful limbii prin imaginatia mea sa-mi ascult bataile inimii si pasii tai in ritmul lor si vazandu-te cum alergi spre mine sa deschid bratele si sa te sarut din

Ascult inima cum fuge din mine... tropotind Golurile ma dor, tacerea ma arde, tu ma iubesti Vreau sa adorm cu urechea la buzele tale soptind Ada-mi flori la mormant, iubirea sa mi-o

Caut un cuvânt între mine și lume Mai caut unul între mine și eu, Punându-le laolaltă lumina să sune, S-aprindă iar focul din sângele meu! Și trebuie ca focul să ardă domol, Doar jarul cel

carnatul cu pricina este expresia suprema a vietii si martiriului desavarsit al grasunului din curtea lu\' Nea Virgil, grasun care de abia a apucat sa faca 1 an si abia se obisnuise cu numele

…da-mi nu ani si ani ce poti da orisicui…da-mi clipa ta de vesnicie plina, ia-ma cu tine si-n robie sa zac…sa am insa sansa ca ziua sa inceapa cu tine…iar noaptea cu tine alaturi sa pot sfarsi…Da-mi