Poezie
descult
1 min lectură·
Mediu
fug de hainele mele ratacind in prezent
dorm si m-ascund dupa role de film
derulate in fata ochilor mei de mintea nebuna
ma lovesc dureros, strang inima-n pumn,
musc din speranta apoi tac si ma mir
ma intreb:
unde fug, unde vreau sa ajung?
daca stau ce ma tine in loc?
iar de plang ce se rupe din mine?
daca sper, ce-as putea nou obtine?
ma vad in oglinda si-n oglinda stau eu
nu fug nici nu sper nici nu plang, inima bate
sangele arde, cuvantul se-asterne pe foaie... STOP
gandul se sterge si strig:
-Un picior pe pamant!
apoi stangul... si uite fac primul pas
in linistea vantului cald de dupa ploaia scurta
descult vreau sa merg sa simt totul sub mine
daca zambesc pot sa rad si sa fiu vesel ziua
iar noapte de noapte eu dorm linistit
caci pasii ma duc incotro am pornit
si Dumnezeu ma ajuta sa te iubesc
descalta-te cand ti-e dor sa auzi pasul meu mai aproape de tine
uite-nainte, cat drum de batut, bucurie si viata
se simte sub talpa zambetul tau
pamantul cel nou ce asteapta carare
001551
0