Ți-aș da din timpul meu când ai nevoie
Să-l înmulțești mereu la infinit
Și stelele-n cununi de bunăvoie
Să facă din apus un răsărit.
Ți-aș da puteri să ai precum titanii
Prin lavă să poți
Ți-aș tămâia cărarea cu vorbe dulci,
Puțin câte puțin să mă încurci
Cu părul tău, când îți aștern pe umeri
Dantele de săruturi ce-ai să numeri,
Și un șirag de perle roze, moi
Am să-ți șoptesc
Așa frumoasă și cuminte ești,
Mai lasă-mă să-ți spun povești,
Cu crai și cu prințese minunate,
Cu mantii lungi de nestemate.
Cu visul meu îți tulbur gândul
Cum ploaia satură pământul.
Te strâng
Ferit-ai vorba de la mine
Și chipul tău văzut prea rar.
Trimis-am gânduri către tine,
Trimis-am gânduri în zadar.
Dar știu că totul e ispită,
De noi doritele povești
Cu o prințesă
Îmi lipsești în zăgazuri de munte,
Clocotind.
Printre stânci ascuțite la vale,
Șerpuind.
Raza, lumina, cleștarul în tine,
Oglindind.
Sălbatice vieți ce hrănești,
Zâmbind.
Îmi lipsești când
Deschide-mi două porți tu visule,
Una prin care să intru
Și una prin care să nu mai ies.
Din ce în ce mai des,
Să-ți caut aprins hărăzirea...
Mâna dă-mi să-ți citesc ,
Mersul plăpând printre
E cald pe seară cu parfum,
Sub meri în curtea noastră mica,
Prin părul tău, cu mâinile fac drum,
Și vorbe dulci te țin pe loc o clipă.
Într-un surâs ne tine leagănu-mpreună
Cu greieri în
Chipul tău mă-nconjură precum respir,
Vlăstare rupte dintr-un trandafir
Sau muguri mari și verzi de brad,
Zăresc în jurul meu atunci când cad.
Îți simt năluca lângă mine murmurând,
Cu ochii mari
Aș scrie și nu simt cuvinte,
Le-aștept în liniște să sune.
Alene trec printre morminte,
În cimitirul gândurilor bune.
Și dinspre deal coboară frig,
Îmi caut în tăcere locul,
La tine glasul
Am promis cândva,
Că n-o să pierd speranța
Oricât s-ar duce
Dincolo de simțuri.
Am promis să-i fac loc vieții,
Să mă consume încet
Sau zbuciumat
Ca râul de munte.
Am promis c-o să cred,
Fără
Între mine și tine e un drum
Nevăzut încă,
Pentru că nu am purces a-l păși
Nici cu tălpile goale
Nici cu gândul crud.
Rămâne acolo,
Imposibil de lung
Sau doar o cărare pân’ la
Prințesa mea,
Ce ani întregi te-am căutat,
Și alte zile nu voi sta
Pân’ oi găsi ce-am cutezat,
Să văd în tine draga mea!
Prințesa mea,
Ce noaptea mă veghezi pe-ascuns
Cu ochii blânzi
Vrusei să scriu cetire ca să fie-aminte
Unui străin necunoscut ce va să fiu tot eu:
Că rodul vremii ce curge negândită înainte,
Se naște tot din înșine, acum, mereu...
Þi-aș fi luat din bolta
Cu nesaț răscolesc întinse-ți poteci,
Anonim pelerin sau dansatorul derviș,
Lăsându-mi în urmă zile goale și reci,
Hărăzesc în pustie un gând pe furiș.
Nu mă satur să caut și nu știu deloc
Cum
Era o seară de ianuarie
Cam ca azi dar mai vesel
Se făcea că ai coborât dintre gânduri
Și ai inundat holul, bucătăriile și toate camerele
...mele
Mi-ai dat de lucru, altfel spus.
Practic
Cuvinte sacadate poleiesc,
Copacii ce răcnesc din pădure,
Că timpul nu curge firesc
Și plouă cu gust de secure.
Din tremur ușor de condei
Slove se-aștern pe hârtie
Își caută rostul
Și totuși poate mâna-mi încearcă să scrie,
Ceea ce gândul e prea leneș să vadă,
Și sufletul încearcă și-ncearcă să creadă,
Că tu ești femeia ce va să vie!
Desigur sperând risipesc iar
E prea mult foc nestins
Ce scaldă țărmul gândurilor mele,
Din soarele ce azi a nins,
Cules-am zâmbet și surcele,
Ce-oi arunca pe foc de ieri,
Să arză valurile-n clocot
Și pașii ce-am făcut
Am văzut cum e să iubești nebunește,
În fiecare strop de ploaie al zilei de azi
De care m-am rugat aprins încontinuu
Să-mi spele păcatele
Și să-mi înmoaie strigătul către tine.
E prima zi de
Tot îmi vin în minte-alese
Noime multe ce-am să-ți spun
Gingașă-ți făptura-i pese,
Că nu voi s-o-ntorc din drum!
Judecând după cosița,
Ce îmi bate-n suflet vântul,
Prinsu-mă de grai
De câte ori juratu-m-am că nu-ți voi mai scrie
Că nu voi mai risipi cerneluri si multa hârtie,
Și nu voi mai incropi rima rebel și nătâng,
Promis-am că nu te voi mai face să plâng!
Doar azi
trecut-au multe gânduri seci,
prin noaptea vremurilor reci.
vor trece însă gânduri și mai multe,
cernute lin prin faptele mărunte,
de tu vei fi aici și eu colea,
cu buza așteptând să-ți mângâi
Învelește-mă cu aripi de leu,
În tine să-mi port sborul mereu,
Strânge-mă la piept cu trandafirii sălbateci,
Iar spini-mi în inimă lasă-i ostateci,
Așterne-mi privirea drept la picioare,
Să
MN