Poezie
drumului
1 min lectură·
Mediu
Între mine și tine e un drum
Nevăzut încă,
Pentru că nu am purces a-l păși
Nici cu tălpile goale
Nici cu gândul crud.
Rămâne acolo,
Imposibil de lung
Sau doar o cărare pân’ la fântâna
Pe care-nsetați o căutăm.
Tu-mi ceri alegeri,
Egoist să mă substitui
Universului tău,
Cum aș vrea
Dar nu cum pot
Să izvorăsc la deal.
Observi o cursivitate
Cadențat zbuciumată
De obsesii ce-mi încolțesc
Frica.
Între temeri ne naștem
Și murim în speranța
Că nu e totul în van.
Dragul meu bibelou
Furat din bazar,
Te-aș sădi ca să-mi crești
Spre soare să mă cațăr,
În tine.
Să iubesc omul,
Nu fapta.
Și nu e nevoie de unelte
Sau meșteșuguri,
Cum nu e nevoie de încălțări
Pentru a merge.
Și dacă e cumpăna goală
Voi pune o frunză de brustur,
Să nu plecăm însetați
Când ’om găsi cărarea
Nevăzută.
Voința ne luminează,
Zice-se
Dar eu,
Scrisu-ți-am ție
Drumule!
002.049
0