Poezie

Promisiuni

1 min lectură·27 octombrie 2013

Mediu

Am promis cândva,

Că n-o să pierd speranța

Oricât s-ar duce

Dincolo de simțuri.

Am promis să-i fac loc vieții,

Să mă consume încet

Sau zbuciumat

Ca râul de munte.

Am promis c-o să cred,

Fără să judec

Și-ncerc s-obosesc

Ochii minții.

Am promis c-o să tac,

Din mine cuvinte

Să nu-ndestuleze

Vremea cea rea.

Am promis c-o să-nvăț,

Iertare să am,

Pentru mine întâi

Și cei ce nu știu.

Am promis să încerc,

A stăpâni dorința

Și pasul, și focul,

Și inima.

Am promis că nu stau,

Cărare-o să caut,

Când calea cea largă

Sfârșește abrupt.

Am promis c-o să cer,

Înc-o clipă din multe

S-ajut să rodească

Mărul cel bun.

Am promis să nu uit,

Să spun cine sunt

Să veghez ca lumina

Să nu lase loc nopții.

002.177

marcel narita. “Promisiuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-narita/poezie/14037657/promisiuni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.