Manolescu Gorun

\'La ora actuală există o poezie foarte bună, pe care o fac mai ales cei foarte tineri. Există această generație 2000, care a dat câțiva poeți despre care sunt sigur că se va vorbi mult. Marius Ianuș, Andrei Peniuc, Adrian Urmanov, Elena Vlădăreanu, Ion Zvera, sunt poeți care au reușit să opereze acea modificare de paradigmă, poeți care scriu cu totul altfel decât se scria acum zece – cincisprezece ani, pentru că ei vor să scrie adevărul, să recupereze realul.\'

Intreb si ei, ca sa ma aflu in treaba (pentru ca cel care a luat interviul nu a intrebat): \'cum se defineste \"adevarul\" si ce-i aia \"realul\" care trebuie \"recuperat\"?\'. Poate, in lipsa dl. Savoianu ma lamureste cel ce a luat interviul. Pentru ca, altfel, nu facem decat sa ne jucam cu cuvintele dorind sa fim \"originali\" (cu orice pret) si sa introducem noi \"paradigme\" sau, mai pretentios, sa se \'opereze acea modificare de paradigmă\'!.Vai de capul saracului Thomas Khun, cu paradigmele lui cu tot, ca a incaput pe mana unor domni ca Savoyanu sau a celui care a luat interviul ! In concluzie (sau in confuzie): ce cauta textul asta la \"recomandate\"? In cel mai bun caz, locul sau, cred eu, era la \"subiecte fierbinti\".

Peisor, fiule. Mai invata si taticu de la aia mai tineri. Ai dreptate. Sterg ultimul vers.

In momentul in care nu mai vorbim de \"irational\" cand ne gandim la Sacru pe care, fiecare, il \"percepe\" (sau nu) in felul sau, noi doi ne intelegem perfect!

Mariana,

Nu te mai incurca atata cu \"irationalul\"! Irational este numai ceace ce nu este \"vizitat\" de REALITATEA SACRALITATII. Ci de elucubratiile nihilismului lui Nietzche. Prin care \"omul\" ia locul Divinitatii. Elucubratii care bantuie, cu destula voiosie, si pe Agonia. Dintr-o fuga - de-a dreptul \"irationala\" - de \"sincronizare\" cu Occidentul. Uitand ca suntem la \"Portile Orientului\" si, prin Bizant, n-am pierdut (inca) complet contactul cu Sacralitatea. Asta nu inseamna abandonarea (prin negare) a civilizatiei occidentale. Ci numai afirmarea specificului romanesc in cultura universala, cum au facut-o un Brancusi, Eliade, Ionescu, Lupascu, Enescu etc..

\'Mă văd nevoit să aștept mai întâi unele întrebări - pe care eu însumi nu le-am formulat - pentru a purta efectiv un dialog\' george avram.




Mi-ai dat de lucru. Dar nu mă plâng. Și iată cât m-a dus pe mine capul.

1. Interpretarea lui Nietzsche în cheie \"alchimistă\": \' \"calea regală\" a alchimiștilor este oarecum suspendată în circularitate, mai mult, ei își declară credința în ciclicitatea realității\', pare convingătoare. Mai ales în ceea ce privește \"circularitatea\". Exploatată la maximum de postmodernism.
2. Să vedem ce semnificație este acordată de N. (în viziunea autorului eseului) acestei \"circularități\": \' \"Întoarcerea mai profundă a omului la sine\" sau \"actul de supremă întoarcere asupra sa a Omenirii\" (Opere complete) sunt pentru Nietzsche legate de sensul voinței de putere ca întoarcere: \"Un monstru de forță, fără început și fără sfârșit; o sumă fixă de forță, tare ca bronzul, care nu sporește și nu scade, nu se tocește, ci se transformă, a cărei totalitate este o mărime invariabilă, o economie în care nu sunt nici cheltuieli, nici pierderi, dar nici creșteri, nici beneficii, (...) glorificându-se în sfințenia a ceea ce trebuie veșnic să se întoarcă, asemenea unei deveniri care nu cunoaște nici sațiu, nici dezgust, nici osteneală - iată universul meu dionisiac care se creează și se distruge de-a pururi pe sine, lume misterioasă a voluptăților duble\" (Fragmente postume)\'.
Mă opresc la: \' \"Un monstru de forță, fără început și fără sfârșit; o sumă fixă de forță, tare ca bronzul, care nu sporește și nu scade, nu se tocește, ci se transformă, a cărei totalitate este o mărime invariabilă, o economie în care nu sunt nici cheltuieli, nici pierderi, dar nici creșteri, nici beneficii\'.
Aici apare, pur și simplu o înlocuire a \"revărsării continue, fără pierdere a Divinității, fără ca prin acest proces Divinitatea să sufere vreo scădere\" cum afirmă primul filosof creștin, Philon din Alexandria. Adică se înlocuiește, de fapt, un joc cu \"sumă pozitivă\" (pentru om) prin care Divinitatea se \"oferă\", într-unul cu \"sumă nulă\", constant, invariabil, cu o astfel de sumă în care omul, rămas singur, ce \"câștigă\" și \"pierde\" fără nici o speranță. Și nu recuperarea vitalitătății \'pierdută într-un Occident tehnicizat și conceptualizat excesiv\' pentru găsirea bucuriei accidentale a viții \' cum interpretează autorul eseului (e drept, în spiritul operei lui N.). Dacă interpretăm în termeni \"cibernetici\", pare a fi vorba de o \"ciclicitate\" cu feed-back pozitiv care se auto-amplifică (suma rămânând \"nulă\" dar \"câștigul\" și \"pierderea\" crescând continuu, în mod egal) ceea ce duce la auto-distrugere sau, în cel mai bun caz, la \"saturație\" în măsura în care, la un moment dat, feed-back-ul devine atât de slab încât, aparent, dispare. Ori o astfel de \"ciclicitate\", nu poate duce decât la schizofrenie (atunci când a disparut \"auto-alimentarea\"), dupa ce, în prealabil, a trecut prin paranoismul \"auto-amplificării\". Lucru care, pe bună dreptate, îl remarcă (sub altă formă) și Baudrillard: \'Viralitatea este un fenomen foarte misterios. Existã un mod de acțiune și de propagare care nu [mai] este o formã, care ține de inform, este un fenomen extrem, de o prodigioasã eficacitate. De ce toate astea le descoperim azi ? Cum se face cã viralitatea, care pânã acum, în gândirea și acțiunea oamenilor cel puțin, pur și simplu nu exista și dintr-odatã existã? ……Apariția bruscã a acestei cauzalitãți indeterminate pune totul sub semnul întrebãrii…Brusc, gândirea trebuie sã devinã și ea viralã. Cu tot ce-i mai bun și mai rãu în aceasta \' (Paroxismul indiferent). Și, prin aceasta, postmodernismul - unul dintre pilonii săi principali fiind chia N. - practic se auto-condamnă, trebuind să fie înlăturat, nu cu ură, ci din necesitatea lucidă a \"supraviețuirii\" în cadrul a ceea ce eu numesc \"Postmodernitate\" în care deja trăim. Ce punem în loc? Dumnezeu știe. Sau nici el. Pentru că, uitasem, el \"a murit!\".
3. În altă ordine de idei, \"Alchimia\", se pare, că nu a eșuat. Ci renaște în \"nanotehnologii\". Care, la nivel celular, a și obținut unele rezultate \"alchimice\", încercând să transforme materialele ne-biodegradabile în biodegradabile, apa în combustibil, celulele umane îmbătrânite în celule tinere, cele canceroase în…etc, etc., etc. (Tinerețe fără bătrânețe și …). Lucru care îl face pe Thomas Nagel să spună, chiar înaintea apariției \"nanotehnologiilor\": \'Deseori ceea ce spunem pentru a exprima absurditatea vieților noastre se referă la spațiu și timp: suntem niște mici fire de praf în vastitatea infinită a universului; viețile noastre sunt doar niște clipe până și la scara temporală geologică, nemaivorbind de una cosmică…n-ar fi o viață, care ar dura indefinit (în Spațiu și Timp) infinit mai absurdă decât una care dureză șaptezeci de ani?\' (Mortal Qestions)
4. În concluzie: ceea ce se va întâmpla în Postmodernitate este imposibil de anticipat. Cu toate că am început să trăim în această nouă \"eră\" și începem să realizăm că \"știm că nu știm nimic\" !


Mulțumesc autorului eseului că m-a pus pe gânduri.

Azi, 5.05.06, plouă cu texte-eseu mult peste nivelul de pana acum al agonicilor.

Frăsinel (fratele lui Gorunel),

Ce repede te-ai prins că am obținut țigara ! Da nu te-ai prins că ai fost atât de fraier să mi-o oferi, citindu-mă.

Să auzim de bine (unul de altul și invers).

Felix,

Treaba pare, în același timp, mult mai complicată, dar și mai simplă. O definiție a \"inteligenței\", pe care am găsit-o pe undeva (Dumnezeu știe unde) spune: \'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege, revine apoi la propriul punct de vedere și, în fine, se detașază de ambele pentru a putea gândi liber\'. Jocul ăsta se poate aplica și atunci când încercăm să înțelegem două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând și noi parte. In fond, orice tradiție culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, știință, societate… te condiționează, manevrându-te (și ăsta e cel mai afurisit tip de \"manipulare\"). Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reușit să te detașezi de ambele puncte de vedere pentru a \"gândi liber\", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: automanipularea ? Dar totuși, tot teoretic, parcă e preferabil să te \"manipulezi\" singur decât s-o facă alții.

Toate cele bune

Repet, pentru Dorin, ce am raspuns la comentariul sau in legatura cu eseul subsemnatului: \"TQM, etc.\"

Dorin,
Îți urez ca și în continuare poeziile tale să ne \"manipuleze\" frumos. Dar, lăsând la o parte limbajul de circumstanță care, chipurile, justifică \"critic - laudativ\" unele texte \"poetice\", ași vrea să spun că în adevărata literatură (și artă, în general) nu este vorba de \"manipulare\", ci de a \"spune\" câte ceva despre unele zone ascunse ale Realității (mult mai reale decât realitatea noastră cotidiană). Și anume că lucrurile Acolo nu se întâmplă \"ca și când s-ar întâmpla\", ci că ele \"așa se întâmplă\" în mod real și autentic. Dar pentru asta chiar că îți trebuie nu talent, ci \"har\". Și, voi repeta până la saturație: ceea ce se petrece, din păcate, de prea multe ori pe Agonia, prin chiote, chicote și hizlituri \"metafizice\", la care mulți proști \"estetici\" și \"estetizanți\" rămân cu gura căscată, nu vădește decât un fel de mirare ca în fața unui joc, chiar și talentat, de cuvinte, joc care se stinge rapid, fără ecou și reverberație, precum unul de artificii. Vina, în mare parte, aparține populației \"agonimice\" care este furată de juvenilitate (mare parte din ea fiind tânără și, firesc, terbilist de \"revoltată\", iar ce a mai rămas iluzionându-se că a întinerit și ea peste noapte). Poate ar trebuie și pe aici un Eugen Ionescu care să spună, cu hotărâre, un \"NU!\". Dar de unde nu e (încă), nici Dumnezeu nu cere. Și, în plus, din pleiada de juvenili tineri și chinuiți realmente de talent, timpul va alege precis și câțiva cu har adevărat. Pentru că, printre altele, Agonia d-aia e \"Atelier de poezie, proză și etc.\" Cât despre cei în vârstă, ce să spun? Ei vor dispare rapid biologic sau dând, pur și simplu, în mintea copiilor. Mai rău este de cei tineri care se consideră, sau sunt considerați, \"consacrați\". Pentru că \'Așa e soarta boului/ vițel adult/ să stea la poarta noului/ nițel mai mult\', cum zicea mai demult Pitiș prin glasul \"Păsării colibri\". Și, ca să fiu totuși optimist, vițelul mai are șansa să devină taur, pe când boul, ioc. Cât privește tehnicile și metodele TQM-ului, pentru că de la el am plecat, în privința \"harului\", ele chiar n-au \"neam\" nici o putere! Că doar nu suntem aici în \"economia de piață\" (capitalistă).

Acolo (in comentariul precedent) adaugam si niste cuvinte numai pentru tine. Cu simpatie,

G.M.

Dorin,
Îți urez ca și în continuare poeziile tale să ne \"manipuleze\" frumos. Dar, lăsând la o parte limbajul de circumstanță care, chipurile, justifică \"critic - laudativ\" unele texte \"poetice\", ași vrea să spun că în adevărata literatură (și artă, în general) nu este vorba de \"manipulare\", ci de a \"spune\" câte ceva despre unele zone ascunse ale Realității (mult mai reale decât realitatea noastră cotidiană). Și anume că lucrurile Acolo nu se întâmplă \"ca și când s-ar întâmpla\", ci că ele \"așa se întâmplă\" în mod real și autentic. Dar pentru asta chiar că îți trebuie nu talent, ci \"har\". Și, voi repeta până la saturație: ceea ce se petrece, din păcate, de prea multe ori pe Agonia, prin chiote, chicote și hizlituri \"metafizice\", la care mulți proști \"estetici\" și \"estetizanți\" rămân cu gura căscată, nu vădește decât un fel de mirare ca în fața unui joc, chiar și talentat, de cuvinte, joc care se stinge rapid, fără ecou și reverberație, precum unul de artificii. Vina, în mare parte, aparține populației \"agonimice\" care este furată de juvenilitate (mare parte din ea fiind tânără și, firesc, terbilist de \"revoltată\", iar ce a mai rămas iluzionându-se că a întinerit și ea peste noapte). Poate ar trebuie și pe aici un Eugen Ionescu care să spună, cu hotărâre, un \"NU!\". Dar de unde nu e (încă), nici Dumnezeu nu cere. Și, în plus, din pleiada de juvenili tineri și chinuiți realmente de talent, timpul va alege precis și câțiva cu har adevărat. Pentru că, printre altele, Agonia d-aia e \"Atelier de poezie, proză și etc.\" Cât despre cei în vârstă, ce să spun? Ei vor dispare rapid biologic sau dând, pur și simplu, în mintea copiilor. Mai rău este de cei tineri care se consideră, sau sunt considerați, \"consacrați\". Pentru că \'Așa e soarta boului/ vițel adult/ să stea la poarta noului/ nițel mai mult\', cum zicea mai demult Pitiș prin glasul \"Păsării colibri\". Și, ca să fiu totuși optimist, vițelul mai are șansa să devină taur, pe când boul, ioc. Cât privește tehnicile și metodele TQM-ului, pentru că de la el am plecat, în privința \"harului\" ele chiar n-au \"neam\" nici o putere! Că doar nu suntem aici în \"economia de piață\" (capitalistă).

Cu simpatie pentru ca eu consider ca tu chiar ai putea avea \"har\" (depinde de tine sa nu fi un \"foc de paie\"),

G.M.

Da, de Juran stiam si eu. Bine ca din comentariul anterior mai afla si altii. Multumesc pentru completare.

Dacă \"rulăm\" cu încetinitorul \"filmul\" eseului, vom vedea secvențe subliminale, introduse de talentul autorului între imaginile care se leagă, aparent fără pauze, într-o \"proiecție\" normală. Secvențe subliminale care sporesc estetic și \"manipulează\" nebunia scenariului - realist de altfel (din păcate).

l-am rescris!

Dupa ce l-am recitir, articolul cred ca este prea \"tehnic\" si ar trebui rescris.

\"Mai mult de-atît nu scurtez. Sau, dacă mă forțez puțin, pot s-o transform în haiku...
Oricum, mulțam` de sugestie!\"

Pentru putin. Intotdeauna mi-au placut elevii obrasnici si talentati. Tocilarilor le dam note de trecere. Ca muncisera si ei, saracii. In schim de la ailaltii mai prindeam si eu cate cava (pe bune).

Ion Peia

Peișor tăticule, sunt două categorii de tipi care nu trebuie contraziși: ăia geniali din naștere și ăilalți care umbla cu galoșul tras de sfoară după ei și zic \"Cuțu,cuțu!\"; și, dacă vrei să le faci plăcere și le spui: \"Vai, ce cățel fumos!\", îți răspund: \"Ce, te-ai țicnit!? Nu vezi că-i galoș?\" , \"Atunci de ce nu-l pui în picior?\", \"Mă, ești tâmpit de-a binelea! Vrei să mă muște !?\"

Cred că cei care trec pe-aici nu-i interesează nici geni(t)alitatea ta și nici academismul meu. Și, dacă mai continuăm, ajungem la limbaj de băieți de cartier. Și ne provincializăm di tăt. Iar marea cultură universală o să intre într-o suferință imensă de lipsa noastră. Așa că, de acum încolo, scrie-mi la poșta redacției. Și o să-ți răspund (dacă \'oi trece pe acolo și \'oi avea și chef).

Mariana

Oricând la dispoziția Dvs. să ne certăm frumos pe tema dată. Și dacă-i va interesa și pe alții, cu atât mai bine.

Dacă ar fi să rescriu poezia ta, atunci iat-o:

Încălzește-mi diminețile
cu trupul tău de negresă
în călduri.
Dumnezeu e foarte înțelegător
în astfel de cazuri:
te-ar învoi de la serviciu
și te-ar ierta...

În loc să îți lansezi cuvintele
ca pe niște rachete teleghidate
în eter,
ca pe niște copoi Basset Hound,
care mă adulmecă,
mai bine vino și-mi picură
în ureche
dulceața lor otrăvită,
în timp ce dorm
și te visez.

Dar dupa razboi…etc.

Mariana
\"Fie ca gandurile mele sa te insoteasca pretutindeni!\"
Cred ca ai subinteles \"gandurile mele bune\". Inca o data: Cristos a inviat!

Dorin Cozan

\"mai ales ca la infinit toate coincid.\"
Daca pana acolo nu ne mananca sfintii.

Dan Mihut

\"o oarecare lipsă de discursivitate, o nuanțare greoaie în anumite momente\"

Promit sa incerc sa fiu mai \"cursiv\" cu proxima ocazie pe care, cu amabilitate, o astepti. Numai bine.

Ion Peia

\"unde-i contribuția personală a... eseistului?\"

Poate-mi raspunzi matale, dom\' inginer. Si astfel aflu si eu. Ca ultima data cand ne-am intalnit (inginereste)pe la caminele alea culturale am ramas, reciproc, cu tot soiul de nelamuriri metafizice. Asa ca una in plus (daca n-o s-o poti descalci) nu mai conteaza.

Un \"Gorun cu craca-n cer\" (cum ai avut inspiratia de-a dreptul \"poetica\" sa ma numesti la zisa ultima noastra intrevedere); ramanand totusi, in acelasi timp si simultan, al dumitale \"nou\" neo-arghezian (ca vechiul erai tu - dar ce sa-i faci? Intelegi cam greu si treb\' sa ti se explice cu rabdare si de mai multe ori ca poate, poate...)

Mai Mariana, nu stiu daca ai formatie \"matematica\" sau numai te intereseaza \"matematica\". In prima ipoteza, asi putea sa-ti furnizez niste spatii \"Hausdorf\" (nu stiu daca se scrie cu doi de ff sau cu unul singuer si n-am chef sa verific)\"nemertrice\" care pot \"modela\" \"instantaneitatea\" fara \"spatialitate\". Si daca e o posibilitate care se \"poate\", atunci eu am incredere in ea ca si in geometriile ne-euclidiene. Cu atat mai mult cu cat si in alte contexte culturale (extrem-orientale dar si de prin alte parti, e.g. vezi \'Gandirea Salbatica\' a lui C. Levi Straus sau lucrarile lui Mircea Eliade, Culianu, David Bohm, aia de se ocupa acum cu tot soiul de teorii: ale string-urilor, super-stringurilor, buclelor etc., etc.) se pare ca SACRALITATEA \"naste\", pur si simplu, \"timp\" + \"spatiu\" sub forma de cuante \"spatiu-timp\". Pe aici se poate umbla pana inebunesti de-a binelea. Ca si prin \"twistor\"-ii lui Penrouse (in care timpul merge nu numai inainte dar si inapoi - evident nu in Lumea noastra (profana) de toate zilele). Mai iesi si tu din \"temporal\" si \"spatial\" si mai du-te in \"Lumea sensurilor si semnificatiilor\" cum o numesc eu si, te asigur ca, daca o \"experimentezi\" o sa ajungi sa fi mult mai detasata, inclusiv de ceea ce numim \"moarte\" si/sau \"viata\" . Dar, pana atunci, \"Cristos a Inviat!\", chiar daca in avans, dar in spiritul traditiei noastre crestin-ortodoxe care, ca orice traditie (indiferent ca e crestina, islamica, budista etc.) ne \"conditioneaza\" si, intr-un fel, prin religie \"institutionalizata\" in cadrul diverselor \"biserici\" ne \"manipuleaza\" si ne face sa nu ne mai intelegem om cu persoana, indepartandu-ne chiar de SACRALITATE care e aceiasi pentru toti astia care ne aflam in \"Pestera\" lui taica Platon. Asta nu inseamna ca, fiecare pe limba lui, nu poate experimenta SACRALITATEA in sanul (laptos) al fiecarei religii careia ii apartinem. Cu conditia sa facem abstractie de faptul ca Biserica in care intram este una crestina, o moschee, sinagoga etc.. Acum nu ca eu asi detine \"Adevarul Absolut\" si ca pot da sfaturi altora. Dar m-am cam plictisit de tot soiul de chiote, chuituri si chicote cu pretentii \"metafizice\" care cam circula peste tot, in diverse limbi ale unui nou Babel. Si daca-l intrebi pe un \"credincios practicant\" daca a experimentat pe pielea lui SACRALITATEA o sa-ti raspunda, de obicei, ca nu, dar asa scrie in \"Scripturile\" dansului. Cum mi-a raspuns un apucat de \"martor al lui Iehova\" cu care m-am intretinut intr-o atmosfera \"calda\", \"prieteneasca\" si distractiva (pentru mine)provocandu-l cu tot soiul de argumente \"contra\" (tot din Biblie)pana a abandonat (dupa cateva ore) si ne-am despatit prieteni dupa ce am vorbit discutii.

Se aproprie ora 12 si vreau sa ma duc \"curat\" la Inviere (in felul meu propriu si individual) facand abstractie de orice si oricine pentru a \"simti\" SACRALITATEA.

Fie ca gandurile mele sa te insoteasca pretutindeni!

Gorun

Ei, daca asa merge si ne jucam de-a stelutele pentru ca \"Agonia robot\" agonizeaza, repet inca o data comentariul meu - zic - \"argumentat\":

\"În interiorul \"Peșterii\" (platoniciene) nu există decât CIRCULARITATE \"labirintică\" (i.e. un \"labirint\" cu o singură \"intrare\" care imediat se \"închide\" după ce ai intrat în el și a cărui singură \"ieșire\" nu se află decât în \"centrul\" său (INTRODESCHIDERE), fiind mascată, pentru oamenii de rând în timpul vieții acestora și care poate fi găsită, în viață fiind, numai de cei ce \"practică\" experimentând prin \"implozie\" propria \"interioritate\":

\"se curbează înfricoșător de tare
camera

împinge căldura emanată de corp
tot mai aproape din ce în ce mai
aproape.

……..

Implozia se simte adânc\"

Și, de aici încolo, începe adevărata poezie - prin sugestie:

\"dar te încordezi cât poți de tare plesnește trupul
și razele țâșnesc în jurul tău te ascund
într-un halou\"

Dacă ai putea transmite \"ceva\" (în afara senzației de plutire: \" plutești câțiva centimetri deasupra asfaltului\") din ascunderea \"razelor (care) țâșnesc în jurul tău (înfășurându-te) într-un halou\" ai depăși un prag aproape imposibil de depășit! Dar poate surpriza va veni surprnzându-te și pe tine într-o stare de grație.

CONCLUZIE: text care îmbracă perfect transparent experiența inițiatică dincolo de cuvinte.

De data asta, Florine, eu chiar îmi scot pălaria în fața ta! Că prea mi-am înfundat-o până la urechi (și peste) auzind tot soiul de \"chiote\" metafizice plate ale diverselor \"genialități\" care bântuie agonizând delirant prin \"Agonia\" noastră cea de toate zilele.\"

Si, in incheiere, iti acord din nou \"steluta\" (mea) care s-a pierdut pe drum