Manolescu Gorun

Cândva am visat că, după o noapte “fierbinte”, ea mi-a lăsat în palmă ceva. Era un inel. L-am găsit când m-am trezit. Văd că se mai întâmplă și altora. Numai că, în noaptea ce a urmat, l-a luat înapoi. Tu ai fost ma băftos. Dar totuși: chisr cu un “înger”? E, într-un fel, explicabil după ce, altă dată, ai violat târfa aia de poezie. Probabil că i-a plăcut. D-aia nu ți-a lăsat nimic. Rezervându-se pentru data viitoare.
Gorun

“Buzele timpului crăpate
au mai scos un oftat și capetele
părăsite de nume s-au întors spre
cerdacuri roase de sărăcie

urmele printre șanțuri și praf
prea mari pentru a fi de la vite
vorbesc o limbă pentru care
Alexei
cuvintele mele sunt șchioape”
Nu știu ce aș putea cita mai sugestiv. Este acea “sete” despre ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte dar care ne arde și…știm ce este. Fiecare în felul său. Pare a fi ceva “universal” dar nu este. Pt. că fiecare îl simțim în mod absolute specific și netransmisibil decât ca o vagă sugestie care însă ne trezește “înțelesul” propriu fiecăruia. Și este tocmai menirea “poeziei” să sugereze astfel. Indiferent că e vorba de “Alexei” sau altcineva/altceva cu care, împreună tânjim după unitatea pierdută. Întreaga “logică” a peziei tale (pentru că orice poezie își are “logica” ei, și ea specifică și nu universala) te face, prin zisa sugestie să simți că mori de sete în deșert. Faptul că, acum, pe acolo, e secetă teribilă, a fost numai un pretext pentru a declanșa niște resorturi nebănuite.
Prin urmare, “+”.

Numai ca, pe cocosat, il doare...pe cand prostia...dar tot atat de bine se poate spune ca un prost, suficient de destept sa-si dea seama ca e prost, nu mai e prost. cu cocosatul lucrurile stau altfel. nu mai are nici o sansa; a atins perfectiunea in bransa sa.

“Nu am de ales- plec dintr-un tablou
De unde plouă spre unde ninge,
Rugul ființei să-l sting
Din torțele anotimpului”
Reîntoarcere acolo de unde am venit cu toții. Poemul curge fumos spre un final așteptat, neostentativ. Nimic nefiresc, nimic surprinzător. Și totuși un fel de litanie care te transportă dincolo de cuvinte. Concluzia: “+”.

multam pt. semnalarea typos-ului. ai cam epiuzat toate nuantele alchimiei chineze (pe care le stiam eu) si mai mult decat atat. daca bietele mele versuri ar cuprinde tot ce ai sugerat, chiar as fi poet. multumesc pt. citire,

Gorun

citeste poezia fara prejudecati si interpretari \"filosofice\" si daca mai ramane ceva din ea care sa-ti placa, atunci ma voi bucura.

din nefericire poezia este sugestie, rezonanta cu un posibil altcineva. si daca ea ramane simpla \"filosofie\" (eventual \"criptata\") e vina autorului, adica a mea. asta e. multam pt. citire.

Dar \"cerul deasupra
ce se uită
făcând ochii mari
ca un copil nedumerit.\"?

Sugestia e perfecta.

G.M.

\"Sunt obosit de la marketing\" cred ca ar trebui \"Sunt obosit de la shopping\".
In rest prozodia curge rotund. Iar finalul este cu totul deosebit.

Cu prietenie,

G.M.

Multumesc pt. citire. E vorba doar de niste experimente. Sunt si eu curios sa vad ce va ramane din ele.

\"Să fie omenirea în criză de credibilitate sau credibilitatea în criză de omenire? Dar nu vă impacientați, tot ce ați citit este o minciună! \"

Ba eu m-am impacientat rău, rău di tăt ! Până nu mă lămurește autorul - pe care, din când în când, pe sărite, îl citesc pt. că mă amuză, trăind într-o apocalipsă mai ceva decât aia în care trăim tăți - ce-i ăla \"adevăr\" (\"realitate\", \"existență\" și altele asemenea, măcar așa cum crede el că ar fi, ca să putem judeca \"criza\" credibilității de care vorbește) nu pot să am și eu un oarece reper în raport cu ce zice el. Și sunt aruncat într-o ceață a disperării mai ceva decât Sisif-ul lui Camus.

Într-o concluzie a confuziei: combate bine dom\'le ! Dar ce ? Cred că nici el nu știe. Așa că slabă nădejde să aflăm și noi.

pt. unele typos sau chiar greseli de exprimare (\"ingineresti\") din text. Mi-e lene sa le mai indrept, dar le-am observat.

telefonul meu din buc. este 410.74.22

As fi extrem de bucuros sa ne intalnim. Pana atunci as vrea sa-ti povestesc un singur lucru care cred ca merita sa-mi ramana din viata asta. Si cu care voi pleca. Este de-o simplitate extraordinara. Daca cineva incearca sa-mi faca rau, nu-i intoarc si obrazul celalalt (cum ne invata crestinismul). Incerc sa-l opresc. Dar fara ura, pornire agresiva etc.. Ci \"iubindu-l\". Adica cu \"compasiune\" cum zic extrem-orientalii. Si, in plus, cand ma \"rog\", indiferent daca o fac intr-un locas de cult sau in linistea unor locuri in care pot ramane singur cu mine insumi, nu spun decat atat: \"Fereste-ma sa urasc pe cineva!\". Restul: morala, traditie si alte aiureli nu conteaza. Cred ca asta a vrut sa spuna si Sf. Augustin: \"Iubeste si fa ce vrei!\"

Nu e gol: fșnește mătăsos;
problema e că-l auzim, din ce in ce mai rar, chiar și cu urechea interioară - din cauza vorbelor.

Pe căldura asta \"evitați excesul de zahăr, sare și alcool\".

Mulțumesc pentru citire.

in textul meu pe care abia acum l-am citit cu atentie, sunt atatea greseli pe care nu mai am cum sa le corectez. Caldura mare! Asta-i situatia. Mii de scuze.

Concluzia-rezumat anterioara:

in loc de \"Pt. Radu Herian...\" se va citi: \"Pt. Radu Herinean...\"

Ceea ce n-a mai \"prins\" Traian, a fost, pre final, un schimb de replici intre mine și Radu Herian. Radu imi propunea un pariu: să luăm, împreună, poeziile lui Firică și să încerc să-i spun câte dintre ele pot fi, dacă pot fi, \"decodificate\" discursiv, drept test că cele care îndeplinesc \"criteriul\" nu sunt, de fapt, poezii. Lucru pe care, în mod oarecum simplist, chiar îl afirmasem. Am trecut \"pe lângă\" acest început de polemică, nu pentru că nu-mi convenea ci pentru că mă pregăteam să plec pentru câteva luni bune pe alte meleaguri mai puțin fierbinți și nu prea aveam chef de o astfel de discuție. Acum, cu întârziere (după ce mi-am terminat pregătirile), am lecturat întregul volum al lui Chirică.

Nu o să intru în analize pe texte, ci voi face numai niște considerații globale, sub rezerva de rigoare a unei \"priviri\" subiective.

1. Poeziile în cauză se împart în trei categorii:
- cele care sugerează poetic (pentru mine) \"ceva\"
- cele care, pe baza unor lecturi comune cu autorul, pot fi descifrate \"discursiv\" și din punct de vedere \"poetic\" nu-mi spun nimic;
- cele care nu-mi spun, de asemenea, \"poetic\" nimic, dar nu pot să le descifrez.
2. Autorul recurge, ca tehnică, dusă aproape de desăvârșire, la ceea ce Wittgenstein II numește \"jocuri de limbaj\". Adică la o \"logică\" care nu poate fi desconspirată decât punctual, în cadrul contextual al fiecărei poezii în parte.
3. O astfel de tehnică se bazează pe asocieri sofisticate de sugestii din lecturi multiple.
4. Cdnd tehnica se întâlnește și cu \"inspirația\" rezultă \"poezia\" (plusul \"poetic\" al autorului - căci și poezia este departe de a nu poseda o \"logică\"; altfel devine un discurs de tipul unui delir sistematizat).
5. În cazul în care condiția de la punctul anterior nu este îndeplinită, se ajunge fie la \"discursivitate\", cum am mai arătat, fie la un gen de \"delir\" sistematic, fără însă a friza patologicul în cazul de față. Și asta, datorită \"inteligenței\" și \"lucidității\" autorului care-l strunește prin \"tehnică\", apărând astfel un pseudo-mister (mister fabricat, fără consistență). În acest sens cred că pot explica și afirmația făcută de subsemnatul în cadrul cenaclului și anume că Firică e prea inteligent ca să poată scri poezie.

În încheiere, sper ca acest com. să fie citit și de Radu Herian, cu toate că l-am postat cu întârziere. Și mai sper ca, în octombrie când mă voi întoarce în București, să am o discuție cu el (inclusiv cu Firică). Pentru că o astfel de discuție mi se pare (din punctul meu de vedere) extrem de interesantă.

Ai intuit corect niȘte lucruri. Cezar Ivănescu e unul dintre poeții mei preferați. O mărturisire: \"Miazămoarte\" l-am furat de la Cezar Baltac (care, pe timpuri, m-a promovat în \'Lucefărul\'). Restul, cât o mai fi, îmi aparține. Mulțumesc pentru citire.

\"la momentul acela înainte să adorm
și atunci m-ai întrebat de ce nu spun nimic
doream să mă gândesc la ceva frumos
și când am avut o idee tu

ce idee

vezi și acum alerg dupa ideea ....\"

\"ești copilul care mă sperie cu propozițiile scurte ascuțite\"

\"la următorul exercițiu al morții voi ține ochii deschiși
promit\"

\"sperie coarnele de cerb
uitate de tata

mama nu i le-a pus la picioare
praful între pereții galbeni
păstrează mirosul cu grijă\"


noaptea în somnul profund fără vise am fost identici (cu cine?)…

\"cu trezirea in zori e o mare intrebare, cine se scoala cu cine.....?\"

Mă întrebi.

În nici un caz nu suntem identici cu noi (înșine). Poate cu….\"prezentul continuu\".

Abia acum, târziu, după ce ți-am citit o parte din \"bilete\", îți răspund cum mă pricep și eu.

Plec, pentru trei luni, în Canada, la Calgary, la fiica mea. Acolo nu voi mai fi la dispoziția timpului. Ci invers. Si acolo, sigur, îți voi citi toate \"biletele\" alea din autobuzul care te tot poartă nu așa \"înainte\" și \"înapoi\". Ci numai într-un \"prezent\" continuu (poate nu-ți dai seama). Și, în același \"prezent\", ne tot întâlnim. Chiar și la \"Carul cu bere\".

Cu gândurile cele mai bune,

M. G.