Ochi de jad

Este atat de multa filosofie aici, incat a trebuit sa citesc de mai multe ori ca sa inteleg. Si nici acum nu sunt 100% sigur ca am facut-o.

Dar poemul mi-a placut in orice caz.

felicitari

petre

din nefericire poezia este sugestie, rezonanta cu un posibil altcineva. si daca ea ramane simpla \"filosofie\" (eventual \"criptata\") e vina autorului, adica a mea. asta e. multam pt. citire.

citeste poezia fara prejudecati si interpretari \"filosofice\" si daca mai ramane ceva din ea care sa-ti placa, atunci ma voi bucura.

In verde-i libertatea
si tot verde
fu cupa de cucuta a lui Socrate
de te balanganesti prea mult
mai frate
ajungi prin ochi
prin verde
tot la....
moarte?

E loc de o poveste… e timp rotund, pe scarã…
ce importanțã are cã urcã sau coboarã?
Rostogolește timpul, sfios, piatra de lunã
și-ți lumineazã casa, ca farul în furtunã…

Ochi de jad… simbolul dragostei…
Conform mitului chinezesc , jadul - cristalizat din lumina lunii ce rãsãrea din spatele munților sfinți – este materializarea principiilor cosmice… Se crede cã posedã virtuțile filosofiei chinezești – înțelepciune, justiție, curaj, compasiune, modestie…)

Poemul poate fi în egalã mãsurã și o contemplație asupra morții.

Ochi de jad… piatra regalã…
Existã în credința chinezeascã spunerea cã jadul poate conserva trupul dupã moarte și de aceea era nelipsit din mormintele împãraților.

Un mic typo: “frumosã boalã”.

Cu plãcerea lecturii,

Adelina

multam pt. semnalarea typos-ului. ai cam epiuzat toate nuantele alchimiei chineze (pe care le stiam eu) si mai mult decat atat. daca bietele mele versuri ar cuprinde tot ce ai sugerat, chiar as fi poet. multumesc pt. citire,

Gorun