Quasimodo

Mda, un poem interesant.Ma gandesc ca ai reusimt sa faci frumoase trimiteri la inceputurile \"sfinte\" corelandu-le cu cele nesfinte, vazute de tine.Cred ca aparenta simplitate ascunde idei, conceptii, viziuni onotologice(asta bantuie poezia astazi).Nu e\"suprasolicitat\"receptorul fiindca limbajum e simplu insa multitudinea de sensuri este usor accesibila atunci cand cititorul realizeaza ca sta in fata unui poem \"codat\".Felicitari!Cu drag,
Aida

Multumesc pt. citire. E vorba doar de niste experimente. Sunt si eu curios sa vad ce va ramane din ele.

Un poem ciudat, interesant însă... cel puțin am surprins un mesaj: orice prost este perfect, capul său este mereu sprijinit de limite. Știu că nu relevă poate întocmai chintesența textului de mai sus, dar nu e acesta scopul, Nu?...

Numai ca, pe cocosat, il doare...pe cand prostia...dar tot atat de bine se poate spune ca un prost, suficient de destept sa-si dea seama ca e prost, nu mai e prost. cu cocosatul lucrurile stau altfel. nu mai are nici o sansa; a atins perfectiunea in bransa sa.