Poezie
Jurnal pe bilete de autobuz 42
fragmentar despre trecere 45
1 min lectură·
Mediu
tăcerea întreruptă de greieri
ne-a luat în brațe
alexei
ne dăm de-a dura printre
câmpurile în arșiță și gemetele
singurătăților așezate la poartă
ochii înlemniți de la marginea
drumurilor au uitat să clipească
am oprit
aveți apă
hm
apă aveți
buzele timpului crăpate
au mai scos un oftat și capetele
părăsite de nume s-au întors spre
cerdacuri roase de sărăcie
urmele printre șanțuri și praf
prea mari pentru a fi de la vite
vorbesc o limbă pentru care
alexei
cuvintele mele sunt șchioape
ai grijă
puneți pe frunte în serile acestea
frunze mari
să nu se usuce lacrimile între
secetă și tăcere
084.690
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anni- Lorei Mainka
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Anni- Lorei Mainka. “Jurnal pe bilete de autobuz 42.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/1736490/jurnal-pe-bilete-de-autobuz-42Comentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DGgemetele
singurătăților așezate la poartă
![\"Photo](\"http://i103.photobucket.com/albums/m146/winnetou007/S4300030.jpg\")
- in spatele norului este noaptea
in noapte gasesti multe stele
alege-ti una de acolo
DAniel.
singurătăților așezate la poartă
- in spatele norului este noaptea
in noapte gasesti multe stele
alege-ti una de acolo
DAniel.
0
FNbuzele timpului si capetele multiple mi-au placut foarte mult--ceva intre basm si metafora filosofica
0
AMdanke- daca ai stii prin ce am trecut ca sa ma reazam de un scaun rupt in doua, la propriu
nimic nu te ajuta daca nu te ajuta cerul, experiment de care se pare ca multi au noroc
sper ca ti-e bine in aglomeratia anglo-saxona...
nimic nu te ajuta daca nu te ajuta cerul, experiment de care se pare ca multi au noroc
sper ca ti-e bine in aglomeratia anglo-saxona...
0
AMm-ati auzit si citit, chiar si acolo in indepartatele tari peste multe mari? ma bucur ca imi dati motive de revenire asupra rindurilor
0
RRÎn poezie, ‘tăcerea întreruptă de greieri’ se amestecă cu arșița ce crapă ‘buzele timpului’ și cu singurătățile ‘așezate la poartă’ ca niște lucruri inutile și uzate.
Ultima strofă m-a impresionat, mi-am pus pe tristețe ‘frunze mari, să nu se usuce lacrimile între secetă și tăcere’.
Ultima strofă m-a impresionat, mi-am pus pe tristețe ‘frunze mari, să nu se usuce lacrimile între secetă și tăcere’.
0
AMinteles-ai tristetile ne-blinde ce bintuie in aceste deserturi...pe curind
0
AMtreceri placute in zilele acestea caniculare ne mai refriseaza, pe curind
0
au mai scos un oftat și capetele
părăsite de nume s-au întors spre
cerdacuri roase de sărăcie
urmele printre șanțuri și praf
prea mari pentru a fi de la vite
vorbesc o limbă pentru care
Alexei
cuvintele mele sunt șchioape”
Nu știu ce aș putea cita mai sugestiv. Este acea “sete” despre ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte dar care ne arde și…știm ce este. Fiecare în felul său. Pare a fi ceva “universal” dar nu este. Pt. că fiecare îl simțim în mod absolute specific și netransmisibil decât ca o vagă sugestie care însă ne trezește “înțelesul” propriu fiecăruia. Și este tocmai menirea “poeziei” să sugereze astfel. Indiferent că e vorba de “Alexei” sau altcineva/altceva cu care, împreună tânjim după unitatea pierdută. Întreaga “logică” a peziei tale (pentru că orice poezie își are “logica” ei, și ea specifică și nu universala) te face, prin zisa sugestie să simți că mori de sete în deșert. Faptul că, acum, pe acolo, e secetă teribilă, a fost numai un pretext pentru a declanșa niște resorturi nebănuite.
Prin urmare, “+”.