Manolescu Gorun

„Există o ironie (poate o fi numai aceea a succesiunii și a soartei existențiale!) epistemică a faptului că Aristotel a transfocat platonismul în reguli logice elementare, care la rândul lor erau socratice?”

Uite, dom’le, că la asta nu m-am gândit. Și nici alții mult mai deștepți ca mine. Noroc, pe bune, cu Firică pe care-l salut. Dacă preopinenții lui Socrate din „dialoguri” ar fi fost suficient de isteți (nu știu dacă cuvântul e cel mai potrivit, dar altul nu găsesc acum) l-ar fi luat ei peste picior pe Socrate (mai puțin, poate, pe Platon care nu s-a rezumat numai la „regulile (alea) logice elementare”). Și nu ar mai fi trecut, în mod ironic, atâta timp până când Gödel, de exemplu, să dea peste cap adevărul logic aruncându-l în „indecidabilitate” . De altfel, dacă țin bine minte (mi-e greu acum să verific dacă lucru acesta s-a întâmplat în „Apărarera lui Socrate”) chiar zisul Socrate, după ce își ia porția de cucută, lasă dracului orice „regulă logică elementară” și apelează la mituri în care dispare bine mersi. Ce-o fi găsit pe-acolo, nu ni se spune. Pen’că, pe vremea aia, nu existau experiențe la limită de „viață după moarte”.

O poezie dura a fragilitatii calcaiului in locul sanului (de rezerva)

ca dl. Pop chiar vrea (sau incearca) sa vorbesca serios. N-o sa-i raspund, raspunzandu-i. Ca tot e vorba de o "contradictio in adjecto". Punct. Si nu de la capat.

Da, "varietate" e tocmai ce as fi vrut sa spun. Numai ca tu, cu sensibilitatea si subtilitatea simbolisticii, pe care ti-o invidiez, ai spus-o mai bine.

E greu sa mai scriu dupa ce Sogyal Rinpoche a scris "Cartea tibetana a mortii si a vietii". In schimb, voi posta imediat, tot la "personale" ca sa continuam dialogul,o scurta povestire cu (despre) Borges pe care l-am intalnit decurand

Trebuie sa fi fost interesanta varianta "vizuala". Dar si ce-a iesit cred ca e mai buna decat a mea.

Am cațiva prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, alții kantieni. Supărați rău pe mine. Europocentriști convinși. Ca și când Europa ar fi buricul pământului. Ba chiar al Universului. Și, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului și astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun măcar o soluție. Discutabilă și ea, pentru treburile care se întâmplă acum prin lumea asta a noastră (furtună într-un strop infim în comparație cu infinitatea Rețelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este însă alta: după ce am «scăpat» de PoMo publicând o carte (bună, rea) și astfel de-refulându-mă, ajung acum la căutarea unei noi, sa-i zic, "matrici stilistice" (nu în sens blagian) prin care să pot comunica, cât de cât, ce mă frământă. Și să fie suficient de clară și, în același timp, penetrantă încât să poată fi înțeleasă de cât mai mulți "nespecialiști" dintr-un domeniu sau altul, fără a coborî ștacheta ajungând astfel la un fel de literatură de popularizare. Și încerc să caut ajutor și din afară, publicând astfel de «pre-printuri» și așteptând reacții. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potențele unui fel de "guru" care să predice prin ashramuri făcând prozeliți.

Binevenit acest text astăzi când se vorbește destul de mult pe la noi despre „minimalism”, interpretat în „fel și cum”, îndepărtându-se mult de esența acestui curent.

Mi-aș permite să amintesc de trimiteri care se pot face la „haiku”, „tanka”, etc. ale scriiturii japoneze.

Interesantă particularizarea propusă în legătură cu specificul ortodox al tradiției noastre spirituale.

Cu o singura mica corectura: in loc de \"ci pentru că-i dospită, fără doar și poate\" se va citi: \"ci pentru că-i dospită, fără doar și/sau ploaie\". Ca lucrurile sa intre in matca lor fireasca din care se revarsa mereu.

Florine. Nu-i bai. Ca, aproape intotdeauna, lucrurile se rezolva de la sine. Si e bine ca se intampla asa.

Cel mai sigur de la editura direct www.paideia.ro; in Bucuresti de la librariile Eminescu si Sofia; in provincie nu stiu; o sa ma interesez

Trec peste expresivitatea și rotunjimea textului; autoarea ne-a obișnuit demult cu ele precum si cu marca personală care o individualizează pregnant făcând sa i se poată identifica poeziile chiar dacă nu le-ar semna.

Mă opresc la călătoria continuă și la balansare intre diversele planuri ale „Realității”? Și mă întreb dacă nu cumva ceea ce se întâmplă acum în background nu este mult mai „real”. Iar când, chipurile, ne trezim în lumea noastră cea „de toate zilele” nu este decât un vis coșmăresc.

Asta era!

Da, Dom’ Firică. E tragic rău. Că atunci când am văzut ce scrie Felix am dat repede să cumpăr cartea si m-am si apucat s-o citesc că d-aia am dat bani pe ea și să mă dumiresc, într-o oarecare măsură, dacă e posibil. Și după ce-am citit-o , într-o oarecare măsură mi-am zis \"Ce-a fost asta\"? Dar m-a trăsnit instantaneu revelația iluminatoare: \"Habar n-am, dar – precis - mai vine una\"! Și asta chiar că e tragic. Mult mai tragic decât „Harap Alb d-aia-i femeie” cum a scris ăla de își dădea nenorocitul de Bac

Sa-mi fac si eu un loc in avalansa asta frumosa. Felicitari. Si sper sa reusim, in sfarsit, sa stam fata in fata.

Domnule Firica, cu \"pi\"-ul ala e-o chestie. Uite, dom\'le ce chestie! Acu\' m-am lamurit in avans (intuind subtextul care vrei sa mi-l comunici). E-un lucru foare mare. De care chiar n-avem nevoie.

Cu simpatie non disimulata,

G.M.

Se cuvine sa multumesc editorilor care m-au inteles. Si sa fiu recunoscator cititorilor care nu m-au uitat desi, in ultumul timp, am postat destul de rar texte pe Agonia.

Va multumesc.

Daca editorii vor binevoi sa re-incadreze anuntul la \"Presa\", le voi multumi. Eu nu pot sa o fac.

Succes!

una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste in contumacie. restul nu e treaba mea.