burgundia 67

Spațiul dintre vârful gândirii și epidermă este populat cu angoase, cu teama ca somnul să nu fie cumva colonizat de coșmaruri prin care inconștientul aleargă înspăimântat.
Viața din somn este alta față de existența plasată în planul realității, căci acolo, în vise, subconștientul labil conduce ființa, spre deosebire de viața reală guvernată de rațiune.

trecut de usa aceea intre noi si lume la care face apel scriitorul Cartarescu, ma bucura re-vizuirea intreprinsa....
sa mergem atit de departe
incat sa ajungem undeva

Trec peste expresivitatea și rotunjimea textului; autoarea ne-a obișnuit demult cu ele precum si cu marca personală care o individualizează pregnant făcând sa i se poată identifica poeziile chiar dacă nu le-ar semna.

Mă opresc la călătoria continuă și la balansare intre diversele planuri ale „Realității”? Și mă întreb dacă nu cumva ceea ce se întâmplă acum în background nu este mult mai „real”. Iar când, chipurile, ne trezim în lumea noastră cea „de toate zilele” nu este decât un vis coșmăresc.

toate semnele ne schimba - iar ce spui de trezire, sper sa se schimbe cel putin formal....
pina si visele vor in prezent o postmodernitate
ma intreb , oare ce s-a intimplat cu vointa aceea de care am invatat la filosofie, parca exista si una comuna sau? sau era doar o constiinta?