Ea te va găsi

ca un stejar ai grait, mare dreptate ai. jos palaria!

Ce să fac, Leo. Tu le-ai pe toate, inclusiv pe Monica Beluci. Eu m-am mulţumit cu una singură. N-am întrebat-o dacă i-a plăcut, că nu sunt indiscret.

Că am şi unul şi altul ce am putut, asta este. Dar, în continuare, Leo scrie poezie ca o adevărată poezie, este cu totul altceva. Şi lucrul acesta nu i-l poate lua nimeni.

sa nu ma intelegi gresit, trec printr-un moment al vietii in care poezia ta mi se pliaza perfect. in rest scriu si sper sa ma citesti!

Dacă nu scriem, chiar şi în situaţii în care trăim-murind, uneori definitiv, atunci de ce mai scriem? Ca să ne dăm mari?

...va incepe sa dea din coada si sa se gudure, poezia asta e citibila si atat.Cred eu.

Dacă nu scriem ce simţim, mai ales în cazul poeziei, degeaba o facem. Nu discut aici despre „valoarea” textului. Asta-i cu totul altă treabă

Eu nu simt absolut nimic, totusi ,pot aborda cam orice specie literara cu succes, nu mai da sfaturi aiurea cand esti depasit de subiect.

Domnule Florin Radulescu, post-mortem când mă voi maturiza suficient să înţeleg şi să apreciez poezia pe care o „produci”. Deocamdată sunt doar o tânără speranţă. Scuza-mi inconştienţa.

Te citez "pot aborda cam orice specie literara cu succes". Intrebarea este daca si ele "te abordeaza" pe dumneata "cu succes".

Scrii uniform si obositor. N-ai incercat si nici n-o sa incerci speciile literare abordate de mine, pentru ca nu poti. Asa ca, mai usor cu mistourile cand esti incapabil sa-ti depasesti limitele.

Da, se pare ca totul se petrece ȋntre « cautare » şi « apariție ». Acest poem are ceva din « apartiția »/ starea de grație de care autorul vorbeşte.
………………………
« Limitele » nu par sa fie punctul dumneavoatra forte, dle Florin Radulescu, pentru simplul motiv cǎ ele nu trebuie ȋntotdeauna depasite, formulǎ ȋn care nu vǎ ȋncadrați. Cȃt despre numarul speciilor literare abordate si cel al sonetelor ȋn particular, nu cred acesta ca va tultura vreo muza literara.