Manea Ionut N.

Într-o zi de noiembrie Ți-am schimbat tuburile de sticlă Cu un obiectiv fix de 50 mm Să vezi cum văd eu lumea O hârtie mototolită în mâinile unei fetițe Prietenele tale au slăbit - s-au așezat

Am citit undeva că ți-ai abandonat sânii Sânii tăi neatinși Sânii tăi necopți Dar s-a dovedit a fi o minciună Am citit undeva că ți-ai tăiat nasul Nasul tău cârn Nasul tău înfumurat Dar s-a

Fericirea e un câine egoist, soarele din retină rămâne blocat. Picioarele subțiri - scara lui Dumnezeu. Nu, nu sunt un familist, dar pentru tine aș fi orice-oricând-oricum. Minusculii

copii trag de mame-n parc tremur în buzunarul unei femei îmi pierd gravitația și portofelul o bucățică în palton roșu pisicile trec încordate ca un arc troleibuze gri paltoane gri iubita mea

O epavă se plimbă printre copaci atât va mai rămâne din mine oamenii trec se grăbesc să moară curajul lipsește și vântul stingher ridică o fustă întoarce o vorbă toți mi-s-au îngrămădit în

Sofie e o femeie ce s-a apucat de muncă fostă deținută din ținutul meu o văd în fiecare dimineață când părăsesc orașul cu buzele întinse așteaptă din păr i se desprind corbi spre seară din

În desișul gândurilor tale zăresc un arici mă mângâi, prefăcută sibilă cu mâinile tale de lapte mă-nmoi ca pe o bucată de pâine sunt felie de măr cozonac un biet îndrăgostit și totuși, cu mare

Diminețile s-au obișnuit fără tine mult prea ușor cerșesc în piața de vechituri oamenii mă privesc indignați când cade câte un bănuț nici măcar nu mă privesc de parcă pălăria mea ar fi o

O după amiază toridă. Autobuzul se apropia lent. Pielea aspră precum o hârtie creponată, dacă o priveai de aproape părea un teren arid ce nu mai văzuse un strop de ploaie de luni bune. Doamna Candice

M-am trezit buimac. Stăteam lipit cu burta de pământ și priveam frunzele moarte. Știam că voi sfârși așa la un moment dat. Era doar o chestiune de timp. Lumina se pierdea printre copaci iar eu

Îmi este greață de mine când mă uit în ochii tăi, Bicisnică fire. Fetițele de pe maul râului Angsi mă urmăresc cu ochii lor mici, Să nu deger la umbra frigidității tale. Beau orice când sufăr de

Pentru tine Mi-aș da viața în crâng În mijlocul mărăcinilor, în locul pe unde se scurge lumea, Și când va veni potera să mă ascunzi În susul râului, la căpătâiul peștilor.

Seara, undeva la marginea cătunului,o sală de dans, fost ospiciu. Uitându-se mai atent la sânul domnișoarei Polosque, Maurice observă o unduire în dreptul sfârcului încordat, dedat unei excitări de

Întuneric, un geam spart vâjâia, joc de umbre în sala imensă de piatră. Serioasa Ema Borg Edison, scria de zor, dârdâind de frig, câteva rânduri stimabilului Hans Stormmeson: ,, cel mai mic gest pe

Las umbra să muște din ceață, Și frigul să treacă de oase, Să fug după tine cu crengi îngândurate-n spate, Să ard bruma prin gene și unghii, Convins de oameni să mă-nsor! O geană de vânt și

Frig. Vânt. Pământ nearat. Lângă casa părăsită, de chirpici, era o siluetă informă, foșnăitoare. Am încercat să fug, dar îmi era prea frig, așa că am înfruntat amurgul, afundându-mă în semiîntuneric.

Melcul Aseară am adormit pe jos alături de cincisprezece muncitori îmbrăcați în dungi negre. Mi-am impus să nu-i prezint decât pe cei în care am încredere. În muncă am încredere dar în hăitașii

Am intrat într-un birt de cartier, aproape de piață. De fiecare dată când treceam pe lângă el, avea o atracție bolnăvicioasă asupra mea. Am salutat respectuos, deși nu cunoșteam pe nimeni. Mi-a

În satul meu era liniște deplină doar când visau găinile. Oamenii aveau ce mânca dar numai duminica după biserică; colacul era o delicatese. Taică meu a iubit-o pe mama cât a putut și el, când a

Așteptam să se întâmple, știam că după faza cu Monroe, trebuia să izbucnească, să ardă ceva. O ardeam aiurea așa într-o lene perpetuă, ca tânărul care după ce dă examenul de admitere, complet

Când am închis ușa, soarele pleca din calea mea și mă aștepta să cobor scările blocului, la fel de cinic și avar după propria-mi transpirație. Coincidență sau nu, baba colonel de la parterul