Nangeli
O după amiază toridă. Autobuzul se apropia lent. Pielea aspră precum o hârtie creponată, dacă o priveai de aproape părea un teren arid ce nu mai văzuse un strop de ploaie de luni bune. Doamna Candice
MNManea Ionut N.Părul lui Lorelai
M-am trezit buimac. Stăteam lipit cu burta de pământ și priveam frunzele moarte. Știam că voi sfârși așa la un moment dat. Era doar o chestiune de timp. Lumina se pierdea printre copaci iar eu
MNManea Ionut N.Salonul de dans
Seara, undeva la marginea cătunului,o sală de dans, fost ospiciu. Uitându-se mai atent la sânul domnișoarei Polosque, Maurice observă o unduire în dreptul sfârcului încordat, dedat unei excitări de
MNManea Ionut N.Povestea lui Ilian Go
În Muntele Sha trăia Ilian Go. Nimeni nu-i semăna. Talentul său era să cioplească lemnul. Făcuse zeci de statui, chipuri de dragoni imaginari, fețe jumătate om , jumătate animal, figuri complexe de
MNManea Ionut N.Ivan
Seară liniștită de vară. Greieri. În pridvorul casei înconjurată de un gard pipernicit de mărăcini, Ivan Trifomovici , priza tutun polonez cu un calm studiat. Privea cum sorgul se-ndoaie
MNManea Ionut N.Văduva
Întuneric, un geam spart vâjâia, joc de umbre în sala imensă de piatră. Serioasa Ema Borg Edison, scria de zor, dârdâind de frig, câteva rânduri stimabilului Hans Stormmeson: ,, cel mai mic gest pe
MNManea Ionut N.Cocorul
Frig. Vânt. Pământ nearat. Lângă casa părăsită, de chirpici, era o siluetă informă, foșnăitoare. Am încercat să fug, dar îmi era prea frig, așa că am înfruntat amurgul, afundându-mă în semiîntuneric.
MNManea Ionut N.Melcul
Melcul Aseară am adormit pe jos alături de cincisprezece muncitori îmbrăcați în dungi negre. Mi-am impus să nu-i prezint decât pe cei în care am încredere. În muncă am încredere dar în hăitașii
MNManea Ionut N.U
Am intrat într-un birt de cartier, aproape de piață. De fiecare dată când treceam pe lângă el, avea o atracție bolnăvicioasă asupra mea. Am salutat respectuos, deși nu cunoșteam pe nimeni. Mi-a
MNManea Ionut N.U
În satul meu era liniște deplină doar când visau găinile. Oamenii aveau ce mânca dar numai duminica după biserică; colacul era o delicatese. Taică meu a iubit-o pe mama cât a putut și el, când a
MNManea Ionut N.U
Când am închis ușa, soarele pleca din calea mea și mă aștepta să cobor scările blocului, la fel de cinic și avar după propria-mi transpirație. Coincidență sau nu, baba colonel de la parterul
MNManea Ionut N.U
Cap. 12. Primul Nume Încă nu aveam un nume, în afara de unul comun. Eram cel mai liniștit călugăr al abației. Calmul meu era inuman și iritant. În după amiaza zilei de opt maestrul Hon ne
MNManea Ionut N.U
Am ocolit mult să ajung acasă la Mili. Străduțele înghesuite, mahalaua zgomotoasă aveau o vrajă asupra mea, mă hipnotizau. Aici l-am cunoscut pe Hol. Vindea trandafiri și coronițe pentru înmormântări
MNManea Ionut N.Oameni pierduți
Ceea ce nu înțeleg e cum au putut să mi se întâmple atât de multe lucruri într-o singură zi; mintea-mi caută lămuriri constructive dar nu găsește decât idioțenii de genul: femei-păpuși ce zac în
MNManea Ionut N.Oameni pierduți
Oameni pierduți Capitolul 1. Pământul ardea și acum când soarele scăpătase. La fiecare smucitură Suru și plugarul își zgâlțâiau oasele unul altuia. Alex ud leoarcă inventa înjurături cu
MNManea Ionut N.