car crash

Foarte tare imaginea sângelui, a spumei, a pulpei și felul cum apar din apă scene cu el și ea.
Admir ingeniozitatea autoarei, modul de a se spăla pe dinți cu ură față de rivală, sintagmele acestea jucăușe dar vibrând de tristețe.
Poate finalul trebuia lăsat suspendat, nu-mi sună aluzia la excitare, la dor, la dorință, e prea direct spus. Am citit cu plăcere, mai trec, tama

merci de citire si de sugestia cu finalul.... nici eu nu eram prea multumita de el... uite ca am schimbat pana la urma:)

ma bucur tare ca ti\'a placut:)

am recitit ultimele doua creatii ale tale. am vazut ca le-ai schimbat finalurile. mult mai fain asa.

apoi, pe tecstu asta, pot sa spun ca descrie foarte misto acea stare, de fapt colectie de stari- neliniste, înverșunare, curiozitate, trădare, gelozie, afectare, scarba, furie și toate cate mai sant în momentul în care te vezi in oglinda, cu ochii incercanati, si stii ca doar tu te consumi... mai bine te intarati si muști!

nu am modificat decat aici finalul... le cealalta este asa cum a fost de la inceput... la poema aia chiar tin mult cap coada.

iar aici ai citit bine... gelozia si consumul ala de unul singur :) imi place cum ma citesti si iti multumesc de fidelitate si feedback

te mai astept cu drag :)

nu ti se pare ca sfarsitul poemei tale seamana extrem de mult cu a mea?
http://rocultura.xhost.ro/?p=570
ca sa nu spun ca am citit-o de ieri cat inca era neschimbata...mai trebuia sa spui lipsa in loc de dor
penibil,oricum ...

Finalul Andreei:
\"probabil că
trebuia să fac și eu
ca târfa asta [...]
când îți dansez pe masă
și apoi
să plec și să te las excitat
doar ca să te învăț
ce însemnă lipsa\"

Ce sa faci, Andreea? Trebuie sa te resemnezi cu peisajul virtual.
Piei noi pe-aici, dar naravuri vechi...
:))

iubito... stii care e faza? eu stiu sa recunosc cand traiesc banal si simt banal poate... cred ca ceea ce am simtit eu in poema asta si probabil si tu in a ta... simt inca zeci milioane de femei... finalul l\'am skimbat ptr ca mi\'a atras cineva atentia ca ar fi prea sensibilos.... ce sa zic... am fost acuzatat de multe lucruri dar de plagiat niciodata... exista inceput ptr orice vad... oricum... personajele din textul asta stiu clar ca fiecare cuvant de acolo are un sens ... unul care nu ar putea fi copiat....

nu am zis ever ca scriu bine... din contra de multe ori m\'am luat psete picior dar nici pana acolo incat sa plagiez nu am decazut... cred k mai am si eu ceva idei si sentimente in mine...

whatever...

tu nu intelegi ca nu mai poti folosi o sintagma pe care o simti fie ca a scris-o naum , fie ca a scris-o cristian popescu, fie ca a scris-o un blogar ratat?
ptr mine asta e plagiat suta in mie. iar raspunsul tau mi se pare penibil.

Andreea, eu nu consider ca ar fi plagiat.
Cu tot respectul de care dau dovada, fiind trecuta eu insami prin asa ceva, nu dau dreptate la asa zisele plagiaturi care constau in asa ceva.
Plagiatul nu inseamna prelucrarea si adaptarea unor idei, pe care nu ai cum sa dovedesti ca ti/ar fi apartitunut tie de cand le/ai gandit, cum nici nu ai cum sa acuzi pe cineva ca se intersexcteaza ca idei si sentimente cu tine.

In urma cu mai multa vreme, remarcasem atit eu, cit si un alt autor citeva \"sintagme\" in textele Andreei Oprea (sper sa nu ma insel, dar cred ca ea era), cum sa zic, preluate, inspirate, habar n-am, din textele unui alt autor. La vremea respectiva, Andreea se jura ca nu e vorba de plagiat, ca nu a citit etc.
Mi se pare penibil acum sa se zica penibil, sa ne insusim paternitatea unei sintagme, s-o brevetam, fara sa acceptam faptul ca doi oameni pot simti in acelasi fel cu aceleasi cuvinte. Toti am inventat roata toti vrem s-o brevetam. Textele despre care vorbesc au fost sterse imediat la vremea aia, ma intreb oare de ce.

cliseele folosite sunt atat de comune incat pot gasi cu usurinta inca 40 de oameni care le-au folosit asa ca nu va umflati muschii literari degeaba

somnul rațiunii și trezirea geloziei pot naște monștri, după cum se vede. mi-a plăcut prima parte, care seamănă cu o secvență cinematografică. ultima secvență din text seamănă cu un concurs intitulat ``pornind de la un vers``.
aici versul de origine e``să plec și să te las excitat``...
în locul tău aș renunța la acest final pentru că prea seamănă cu cel al andreei oprea. asta dacă nu îți lipsește orgoliul...

andreea eu cred ca exagerezi. probabil daca textul era publicat pe hartie mai era cum era. oricum pana la urma neplublicat sau publicat nu conteaza, tot voi doua o sa hotarati. eu personal de exemplu nu as schimba finalul.

in rest bai baieti si fete, s-a terminat perioada de votare pe djmag si-n octombrie se anunta dj-ului anului si daca iese van buuren eu ma imbat, joins cineva?

Finalul modificat a fost sugestia mea, pentru ca mi se parea mult prea slaba prima varianta. Ma pufneste risul, adica fara sa citesc Andreea Oprea, fara sa frecventez rocultura, ma trezesc ca plagiez. Ba mai mult, daca seamana un mar cu o para, inseamna ca e musai sa fie o para. Adica daca eu spun mi-e foame, nu mai are nimeni voie sa foloseasca sintagma asta in poezie?
Gata, ma duc s-o inregistrez la OSIM.

va dau idei. inregistrati si \"detergent obisnuit\" ..
in afara cineva a facut treaba asta si a facut o groaza de bani din drepturi de autor

este interesanta discutia asta a voastra si a mea acum, cu plagiatul. exista insa o zona de inot a ideilor în care intrăm din când în când toți cei preocupați de ideile respective. tocmai asta este și problema acestor idei. întinzi mâna și le iei. poți ajunge la ele indiferent daca stai în bucurești, constanța sau rio. punctul de reper al înălțimii la care ele se situează este nici mai mult și nici mai puțin decât ființa umană. numai ca această zona balneoclimaterică a ideilor este la îndemâna oricui. iar faptul că o idee este culeasă de mai mulți în același timp și exprimată la o diferență nesemnificativă de timp de cei ce o culeg, nu înseamnă nimic. este ca și cum ar manca amândoi mere din același pom și dupa asta unul l-ar acuza pe celalalt de plagiat. așa că în momentul în care considerați că a-ți fost plagiat ar fi mai sănătos sa credeți că ideile dumneavoastră au fost comune si la îndemâna oricui. poezia este mult deasupra acestei zone. și poezia nu poate fi plagiată. ea este singurul bun ce nu ne poate fi furat. unii stiu chestia asta. alții nu o știu și o vor afla. iar ceilalți vor citi poezie și le mulțumim.

dreptate
poezia
poezia adevarata nu se poate plagia
asa ca discutia e total lipsita de sens

nu stiu daca s-a lamurit problema plagiatului dar nici nu cred ca are vreo importanta. uite, spre exemplu oricare dintre cei de aici sau dintre cei absenti poate semna si chiar publica fara nici o grija orice poem de al meu. poezia apartine tuturor si nu ne poarta numele in nici un caz. cand ne reducem motoarele si ne certam pentru un vers sau pentru o sintagma..... hmmmmm. cine scrie versuri este liber s-o facă. insa facand-o nu ne spune decat ca atunci cand se aseaza la masa se aseaza cu gandul de a scrie o poezie nu cu o poezie gata pentru a fi scrisă. nu plecam de aici si vedem noi unde vom ajunge. nu. nu. mai bine stam aici in primul vers. el poate fi poem.

mai mult de atat, poemul de fata este slab si total incoerent.


\"îmi arunc cu puțină apă pe față
îmi scutur capul ca atunci când
treci cu viteză pe lângă un accident
cu morți și carcase strivite\"

cine dracu mai vede carcase strivite dupa ce a vazut mortii?
despre prima strofa nu vreau sa vorbesc pentru ca este catastrofală. al cui este firicelul de sânge care apare după ce freci gingia dacă nu este al tău?

in plus de asta nu iesi nici o clipa din ritmul monoton si total comun. mergi de la inceput pana la sfarsit pe aceeasi stare de derizoriu uman stare in care omul mizer. omul zilei de azi și de ieri și de mâine înrobeste poetul din tine. unde este miezul acestui text pentru a se vorbi de plagiat?

revin si eu sa multumesc tuturor celor care si\'ai exprimat parerea aici... in mare parte cu totii sustineti exact ceea ce eu incercam sa ii explic andreei in primul comm... aceasta idee de final... care se aseamana cu al ei este atat de comuna atat de banala incat mie una chiar nu mi se pare un motiv plauzibil pentru cearta...
mai in gluma mai in serios tocmai ce spuneam cuiva ca am eu suficiente patetisme si clisee ale mele nu ar fi nevoie sa merg sa mai si fur de la altii :)
tamara aici in pagina si emil in particular mi\'au sugerat daca nu vreau sa renunt la aceasta portiune sa modific finalul initial (de care tu, andreea esti cu atat mai convinsa ca este plagiat) dc imi amintesc bine emil a sustinut aceasta ultima strofa numai ptr 3 versuri : \"să-ți zâmbesc dulce din spatele/ unui chip de copil/ ca și cum toată lumea-i a mea\" - versuri pe care eu nu le vad niciunde in poemul tau...

dar... ptr ca Tudor Negoescu (ptr care eu am un mare respect si ale carui treceri prin pg mele le\'am apreciat foarte mult) a apreciat partea initiala a acestui poem si ptr ca mi\'a aruncat un soi de provocare... am sa tai acest final care pe andreea o deranjeaza atat de mult...

a nu se intelege gresit ... ca subestimez cumva valoarea cuiva care a trecut pe aici
va multumesc emil, medeea, tosha, enache, george si nu in ultimul rand mihai :)

gabisa

imi cer scuze de multele greseli de exprimare si de si mai multele typouri dar este tarziu (sa zicem) si eu foarte obosita

va multumesc