manaila lucian

Numele meu este foarte important! Păcat că am uitat cum mă cheamă... Vârsta?Sună tentant, Dar nu vi-o spun că mi-este teamă. M-am născut într-un sat uitat de lume ... Cred că-n capitala

Desculț și cu flori pe piept Stau pe masă și te-aștept. Dar nu vii ,nu vii deloc, Se pare că n-am noroc. Ochii încă mai suspină. Parcă aș avea vreo vină Că te-ai dus.Te-ai dus de mult... Ca

Dacă ai ști cât de mult te-am iubit, Am plâns în noapte și am suferit Te-ai întoarce chiar acum înapoi Să fim ca înainte amândoi. Până la ziuă ne-am îmbrățișa, Ne-am săruta și-n pat ne-am

Tu ai buze de felină, Iar eu nu am nicio vină. Ești mai dulce decât mierea Și știi sa-mi alini durerea. Tu cu ochii tăi albaștri, Parcă ar fii niște aștri, La inimă mi-ai intrat De am

Și s-a dus iubirea noastră Transformându-se în scrum Într-o noapte prea albastră Iar eu sunt singur pe drum. După mii și mii de vise În care noi ne-am iubit, Ce par a fii interzise De un

Sus la amiază , O biată vază Și-un dormitor, Multicolor. Au dat restanță Din importanță În fața sentimentelor Care se nasc și care mor. Am pus o floare Din întâmplare În vaza care s-a

A fost odată ca niciodată, O vrăbiuță agățată de-o creangă , Ce stătea speriată Și pe care a văzut-o o lume întreagă. Au trecut ore ,au trecut zile, Iar nimeni în seamă nu o băga, Până

De la terasă , mă uit cum plouă Și aștept să te întorci înapoi. Am să te aștept o zi sau două Într-o zi de luni , de marți sau de joi. Îmi beau cafeaua ,în timp ce mă uit pe fereastră

Au trecut zile și nopți, Iar tu ,nu mă mai suporți! Te-am iubit atât de mult... Dar n-am știut să te ascult. N-am știut și-mi pare rău, C-acum nu mai sunt al tău. Îmi fac bagajul și

Într-o zi ,iubire dragă, Afară s-a înserat Și atunci o lume-ntreagă, Tare, s-a mai întristat. A -nceput să curgă lacrimi, Din inimă și din cer, Iar după atâtea patimi, Am uitat ca să mai

Mi-ai promis că într-o zi ,ai să zbori Și o să plutim amândoi până la nori. Dar cred că te-ai răzgândit, într-o zi, Sau te-ai plictisit de mine...Haide, zi! Că de vreo trei luni încoace Eu tot

Ca orice tânăr îndrăgostit de o fată ,în care mi-am pus încrederea, Neștiind vreodată cât poate fii de perversă și rea, Neavând ce să fac cu inima mea,m-am gândit să i-o dau ei, Să aive grijă de

Este întuneric și frig În timp ce eu stau în cimitir Numărând orele ce trec în șir. Ridic mâna în aer și strig. Se pare că dintr-odată, Clopotele au început să bată, În timp ce eu

M-am așezat la masa din bucătărioară Punându-mi în ceașcă, cafeaua amară, Ce-o beau mereu plină de zaț, Fumând o țigare ce are s-ajungă mai târziu în vreun șanț. Fac politică , citesc ziarul ,

Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat: Juma de viață doar ploaie ,juma de viață doar nori, Juma de viață în care am stat cu capul plecat, Juma de viață printre cocori. Printre altele

Pierdut în deșert,fără apărare, Un șchiop stătea și tot plângea, Fără speranță,zăcând în soare, Ce-n mâini părul și-l strângea. Au trecut zile,fără ca nimeni să-l poată vedea, Iar cu fiecare

Fericit că îmi naște nevasta ,am fugit fericit la spital, Unde am așteptat la ușă până când nu am mai văzut-o. Orbind ,m-am îndreptat spre cabinetul oftalmologic,unde m-a strigat asistenta pe care

Ne-am născut într-o zi cu ghinion, În care afirmăm cu tărie că avem personalitate, Deși nu facem altceva decât să executăm ordinele primite din străinătate, Stând nemișcați ca în pluton. Nu

Eu n-am putut Să te ascult Și azi regret atât de mult, Că-n noapte, tu, ai dispărut. Că ai plecat, nu-i vina mea! A fost doar alegerea ta! O viață, eu te-am căutat, Iar astăzi, mă simt

Mă duc să cumpăr de mâncare, Că n-am nimic în frigider, Atras de-această zi cu soare, Care mă face să mai sper. Nu iau prea multe că n-am bani, Deși lucrez de-atâția ani, Doar pâinea dacă

Cărțile destinului, azi ,pe masă le aștern, Le privesc cum sub stau sub nori, Visele mi le tot cern, Până când mă găsesc mort ,pe un caldarâm ,în zori. Este toamnă și-i târziu, Cu sânge pe

A fost cândva un tânăr ce a fost crescut a deveni un bun creștin De voievodul cetății din Tesalonic, Ce-i povestea cu glas duios învățăturile celui Atotputernic, Și despre al lui destin. Odată

Ne sărutăm cu toți pe stradă, Fără a ne păsa că lumea are să ne vadă, Precum am fii născuți cu toți, să dăm o mare flegmă, Iar scopul principal ar fii ca să călcăm în ea, cum este scris în