Poezie
M-am așezat pe genunchii singurătății mele…
1 min lectură·
Mediu
Au trecut zile și nopți,
Iar tu ,nu mă mai suporți!
Te-am iubit atât de mult...
Dar n-am știut să te ascult.
N-am știut și-mi pare rău,
C-acum nu mai sunt al tău.
Îmi fac bagajul și plec!
Am să mă duc să mă-nec.
Unde o fii mai adânc,
Să nu mă-ntorc pe pământ,
Unde-o fii râul m-ai lat,
Ca să nu pot fii aflat.
Am să-ți las cheia în prag
Și tot ce aveam mai drag:
O garoafă roz ,un mac
Și-o sticlă de basamac.
001.109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “M-am așezat pe genunchii singurătății mele….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13959488/m-am-asezat-pe-genunchii-singuratatii-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.