Poezie
Povestea orbului șchiop
1 min lectură·
Mediu
Pierdut în deșert,fără apărare,
Un șchiop stătea și tot plângea,
Fără speranță,zăcând în soare,
Ce-n mâini părul și-l strângea.
Au trecut zile,fără ca nimeni să-l poată vedea,
Iar cu fiecare clipă, nădejdea ce-o avea și-o pierdea.
Stătea în genunchi rugându-se la Dumnezeu,
Să moară odată,că îi era greu.
Tot mai slăbit a renunțat la tot ce credea .
Se pare că nici Domnul, nu-l mai auzea.
Atunci a început să-și amintească clipă de clipă,păcat de păcat,
Dându-și seama că nici moartea nu are cum sa îl ia.Nicicând nu va fii iertat!
Cu ultima suflare a strigat
La Dumnezeu, ce pare a-l fii uitat...
Era mort de jumătate de oră ,când a plouat.
Era fericit,era împărat.
001.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Povestea orbului șchiop.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13958854/povestea-orbului-schiopComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.