Poezie

Sfântul Dumitru

1 min lectură·25 octombrie 2010

Mediu

A fost cândva un tânăr ce a fost crescut a deveni un bun creștin

De voievodul cetății din Tesalonic,

Ce-i povestea cu glas duios învățăturile celui Atotputernic,

Și despre al lui destin.

Odată ce tatăl său muri ,feciorul îl înlocui ,

Începând a propovădui despre Iisus Hristos

Aducând supărări împăratului,

Care l-a condamnat ,după ce de la război s-a întors.

În timpul jocurilor ce au avut loc în cinstea lui Maximian Galeriu,

Nestor vrând sa pună capăt crimelor lui Lie,

Ce le săvârșea în întregul imperiu,

I-a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie.

Odată răpus vandalul ,

S-a enervat rău cezarul,

Străpungând cu sulițele pe Sfântul Dumitru ,în timp ce pe Nestor l-a decapitat,

Iar aceștia bucuroși sufletul lui Dumnezeu i l-au dat.

003.338

manaila lucian. “Sfântul Dumitru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13958403/sfantul-dumitru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.