Poezie

Ceașca de cafea

1 min lectură·29 octombrie 2010

Mediu

M-am așezat la masa din bucătărioară

Punându-mi în ceașcă, cafeaua amară,

Ce-o beau mereu plină de zaț,

Fumând o țigare ce are s-ajungă mai târziu în vreun șanț.

Fac politică , citesc ziarul , mă informez,

Îmi fac speranțe și adesea visez

Că-ntr-o zi voi pleca ,uitând de bani,

În vreo țară străină pentru vreo câteva mii de ani.

Îmi ung pâinea cu miere și unt

Ascultând știri despre mine,fără a știi cine sunt:

Un om fără identitate,pe care îl cunoașteți cu toți

De la simpli cerșetori ,câini până la hoți.

Un om într-un petec de soare,

Cu aceleași veșnic întrebări iscoditoare,

Ce-a adormit într-un târziu

Și pe care-l cunoașteți cu toți...dar eu ,nu mă știu.

001.203

manaila lucian. “Ceașca de cafea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13958979/ceasca-de-cafea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.