Maideia Maigan

Te caut ca pe ultimul surâs de giocondă risipit în cameliile tristei iubiri. Psalmodiez decențe. Recunosc sunt o strofă blestemată, un abisal nu în cascadele de rouă, dar cu încântare frustă

Piperul și sarea își declarară război; n-au mai vrut să se spună că sarea și piperul fac față oricărei nevoi, adică nevoi alimentare, de exprimare, de combustie deplină într-o lume deloc

Copilul din pântecul tău Þi-a fumat eternitatea de cenușă. A tras oblonul în fața vijeliei Corpului de piatră al mamei. Apoi ca să răsară în ciudă Pe lumea asta acrită de fasolari, S-a

acum că mi- am pătat sufletul cu trup și călătoresc prin artificii grosolane mai pot să sper că îngerii pețesc aceeași mare și- un orologiu arată taine oricărui condeier?

Triste cutreierări ale morții, Nu m-a găsit, Plecasem puțin După al cincilea anotimp Emoția.

Cine umbla prin borcane Si le-asaza-n culinare Pe fructe si pe legume Sa le aiba o iarna anume?

nu au trup doar niște inserții cu oxigen peste ferestrele din spatele privirii uzanțe omenești mă dojenesc că despart astfel microcosmosuri în barăci cu alimente inconsistente le asigur

D E C O R Ploi merg cu susurul pas În a brazdelor roade. S T A R E Tu îmi întorci iubirea c-un veac Când răgetul nopții Mă vinde-n păcate. C O N C L U Z I E - metamorfoza Din

Levigata dărnicie M-a găsit cu desuul de spaime gol Pentru că simplu uitasem de ele. Era mai amplu sentimentul fericirii cu tine Ca planatul zbor în emisferele reci Ale întinsei așteptări. Ne

sex bestial și poezie- tamhidi... moare pământul ca un miros de castani plouați bubofilie pe o fâșie îngustă de cer dansuri și forceps femeia ideală are doar studenții în sesiune

rostisem rugăciunea după îndelungată grevă și cu ochi de satâr priveam ceea ce nu se privește din colț amintirea vâna cu geana stătută în nori fetuși răzleți privegheau mântuirea iar cu

Sunt un distins boschetar Cu vise ascunse anatomic în sânge Mai pierd câte o noapte Când luna e rece Dar zorile toate Le leg în desagi. În lupanare d-epitete Știu că voi strângeți Toată

luni arcade neînsuflețite marți d\'ale carnavalului în nopțile mele cu iubirea alergând spre portiere miercuri canon cu timpul vagabond joi program prelungit la visuri cu

Până acum n-am învățat să trăim, Am moștenit numai orgoliul morților Acela de a rămâne vii.

Orgoliul mortilor sunt vii, Nuntile lor obida neantului in fata eternitatii.

Din moarte sunetul tăcerii Ascute aripi de zidiri În umbra patimei ascunse Sălbatic se aude doar Dansul albilor delfini.

Mi se spune C-o vară va veni Cu secetele ei din pântec goale. Atunci întreb: Pârjolul de n-apare, Cine-ar îndrăzni Să-și schimbe vatra de iubire Pe ploi ce alte flori Ar

Două redingote(un el si o ea) pierdute prin pâsla de dans Îmbrățișează vremelnic cutezanța Reușesc să se iubească în cheia sol Plutind în poante pe tufele cu mărăcini. Mânâstirile nu- i

prin trecerea poetului anatomiile cresc în atlase alte semne de învins spațiul e dimensiunea neobișnuită din cuvânt spaima întârziată la cina unui visător hai să luăm una câte

Ningea lună pe pragul lui Sorescu luminat de țeapa ascunsă în sacul cu beteli din târg. Marița, fată bună, cu rochia nouă tăiată fix taman sub sâni, își plimba năvodul gol prin apele viclene

două habitate sentimente incriminează dezechilibrul, aurora se caută în coșnița fiecărei zile.

pe fiecare acoperiș se înalță o casă pe fiecare masă e în popas un ștergar la fiecare margine stăpânește odihnitor un adevăr cu fiecare cuvânt r o m b o c o i d a l se așază treptat spre

A periat gradinile, Ne-a speriat familiile Si ne afla zbuciumati Cum vom fi noi vaccinati?