Mahok Valeria

Dacă în singurătate, Nici să cugeți nu mai poți, Atunci neîntârziat Ai să-mparți apă la morți.

Dacă întâlnești frumoasa Ce stă bine cu carcasa, Nu te amăgi prea tare, Poartă trup,dar milă n-are.

Vise pierdute Când alcoolu-i hematie, Iar țigara-i bărbăție, Ia-ți gândul de la Mărie, Că te-nșeală pe vecie.

Dumnezeu vede, dar nu pârăște Când te spovedești la popa, Ori te iartă de păcate, Ori află cum mai e moda, Pe sub poalele-nflorate.

Nespălații Când vin la o întâlnire Mirosind ca niște sconcsi, Ori proștii nu au bun simț, Ori nu au deloc miros.

Peștele cu cârlig mare Face trafic de fecioare, Iar prostuțul pește mic Prinde râma din cârlig.

Autoconsolare Dacă n-aș fi criticată, Aș fi o ființă mată Și în seamă neluată.

Analfabetul isteț Dacă un senator este analfabet, Credeți că trebuie învățat, Unde se mănâncă bine și gratis la bufet ?

Epigramiștii Toți suntem epigramiști, Dar cu diferență mare, Unii scriu materiale, Alții fac fapte reale.

Ne supară rău adevărul, Că este prea acid săracul, Dar de nu-l băgăm în seamă Ne-a mâncat norocul dracul.

Păreri Iubirea curată stoarce cu puterea harului ei lacrimi de cristal din mândria stâncii neînduplecate și o încununează cu miraculoase flori de Nu-mă-uita făcând-o să zâmbească fericită în

Enigma ta Isuse Enigma ta Isuse învățător Ne-a îngenunchiat, Sute de ani de-a rândul, Iar noi acum orbecăim Să-ți profanăm mormântul. Sete ne e de adevăr, Dar tot mai mult Se umflă

Lună plină Lună plină, curioasă, Tragi cu ochiul la fereastră, Îmi furi noaptea de odihnă Și mă faci să număr ceasuri. Ochi-ți magici stau la pândă, La fereastra casei mele, Iar ai mei

De n-aș iubi De n-aș iubi, Degeab-aș mai trăi. De n-aș iubi, N-aș mai simți Al zbuciumului dor Și nerăbdarea De-a te întâlni, în fiecare zi. De n-aș iubi, Cum aș mai simți ? Sărutul

Îndemn românesc Ce–ți doresc eu ție ! Biată Românie, Þară strămoșească, Cu glie bogată, În lacrimi scăldată, Leagăn de cântec, De

Durere Nu sunt bolnavă ! Dar inima mă doare, Că ai plecat de tot Și m-ai lăsat în lumea mare, Și tare greu îmi este fără tine, Măi, omule! Unde te-ai dus, Îți merge bine ? Nu-ți este dor,

Urare, de ziua ta În salba anilor de aur Să capeți veșnic daruri, Florile bucuriilor înălțătoare Să-ți parfumeze mereu viața, Pe frunte să-ți atârne numai lauri. Iar visele tale mărețe

Bulgăr de foc, Stea cu noroc, Lumină, căldură, Viață de aur, pură, Recolte, mângâie, Crește, învie, Viața în bucurie. Bulgăr de apă, Lumea adapă, Enigmatică fată, Leagăn de

Ce simți tu frunză vie ? Ce simți tu frunză vie ? Când sufletul tău verde Arde de durere, Strivit de un picior. Ce simți tu suflet omenesc ? Când gustul minciunii Îți șoptește dulce, te

Sfârșitul lumii ? Păsările cerului s-au rărit și au răgușit. Apele, în furia lor nebună rup totul în cale și furia cerului s-a dezlănțuit. Hainele vii ale naturii, pe nesimțite își

Primăvara După reci intemperii, Primăvara se ivi, Proaspătă și parfumată, Cu eșarfa înflorată, Și cu părul răsfirat, Peste dealuri aruncat. Și-n bătaia vântului, Prin raiul

În livada cu vișini În livada cu vișini înfloriți Și îmbrățișați de mândrul soare, Adesea, iubitul meu, ne-am întâlnit Pentru o vorbă și-o lungă sărutare. Doar noi eram în mijlocul

Elegie Lampadarul nopții senine îmi stropește cu lumina palidă cernută prin ferestre mute, tâmplele încinse de gânduri sure, care îmi ronțăie fără milă oasele vechi și carnea din spate, ca

Patul Patul, martorul iubirii Și-al amorului nebun, Patul, locul unde trupul, Când se-ntinde, Peste el este stăpân. Patul, martor des al crimei Și-al nebunului incest, Patul, mobilă în