Poezie

Lună plină

1 min lectură·3 aprilie 2007

Mediu

Lună plină

Lună plină, curioasă,

Tragi cu ochiul la fereastră,

Îmi furi noaptea de odihnă

Și mă faci să număr ceasuri.

Ochi-ți magici stau la pândă,

La fereastra casei mele,

Iar ai mei privesc în grindă,

Doruri multe, doruri grele,

Apăsând tâmplele mele.

Lună plină, tu, mireasă,

A poeților aleasă,

Mi-ai făcut iar noaptea albă,

Þintuită la fereastră.

Lună plină, în noapte-albastră,

Caută-mi iubire-aleasă,

Nașa mea, cea mai sfătoasă.

Mândră lună, călătoare,

Hai, privește jos în vale,

Luminează o căutare,

Ce aleargă pe cărare

Auzind, a mea chemare.

Și de-o fi să-mi vezi alesul,

Care vine către mine,

Dă-i inelul tău de aur,

Și cununa ta stele.

Făt- Frumosul meu pășească,

Pe cărările de raze,

Spre fereastra casei mele

Că-l aștept, de-atâta vreme.

Nașa visurilor mele,

Lună plină-n rai de stele,

Doamna nopții mele, grele.

30 –08 –2004

002.224

Mahok Valeria. “Lună plină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/240157/luna-plina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.