Mahok Valeria

Mama Mamă iubitoare, de copii dătătoare, greul vieții purtate, în neaua tâmplelor și-n ridurile feței sculptate, în mâini de muncă înroșite; în vise neîmplinite, în pierderi ce viața nu

Minciuna Doamnă Minciună, Prietena fățarnicilor bună, Iar le cânți în strună, Îi lauzi și le dai înălțime, Când ei sunt, Atât de mici de statură. Doamnă Minciună, Mândră și

Revoltă Decât să dai un colț de pâine La săraci și la orfani, Mai bine crești la casă Câini scumpi de rasă, Cu costisitori bani. Decât s-ajuți oameni săraci Făcându-le un bine, Că ei

Democrația O societate bolnavă Democrația a făcut, Fiindcă n-a fost bine înțeleasă Și cei mai buni fii țara a pierdut, Căci alții au știut să-i

Rulada de ciocolată. Pe un cearceaf subțire, alb, Se întinde o divă tinerică, Căci vrea s-o facă frumușică, Cosmeticiana Vlad. Deși –i frumoasă ca o zână, Ea vrea să arate și mai și, Căci

Iscoditoarea Cum poți să vii , În casa mea nefericito ? Ce te interesează soarta mea ? De ce- mi vii, ca o pisică blândă ? Ce ghearele, în carne mi-ai băga. De ce cu întrebări, Aiurea te

În vizită Dedicație doamnei Balașiu și tuturor profesorilor mei dragi. Pe ușă cu sfială eu pășesc, În vizită, la doamna învățătoare, Emoții mari, obrajii-mi încălzesc Și politețea mi-e pusă

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor deșteaptă geana dimineții, căzând în cascade reci prin văi șerpuitoare și tămăduitoare pentru suflet, ne-am răcorit râvna inimii și durerea picioarelor

Urare ! Fie ca Sfintele Sărbători de Florii, să vă ungă numele și sufletul cu esența florilor creștine, necesară împăcării spiritului, cu duritățile realității înconjurătoare. Să vă

Lacrimi de ploaie Aș vrea să scriu poeme bune, Dar nu găsesc material, Pe drumul dintre casă pân’ la pâine sau pe micul ecran. Aș vrea să scriu despre iubire, Dar fără ale ei

Concluzie - Tineri mor bărbații dragă, Stresați de a lor soartă, Că nu mai pot să se împartă Între nevasta slugă și amantă, O alta, fiind pustoaică, Care îi pun pe jar și muncă, Uitând de

Speranță În candela vieții Am adunat doar îngeri, Pentru al nostru trai, Tu m-ai trădat ca Iuda, Umblând după tăciuni amari. Când din iubire ți-am făcut La poarta Raiului icoane, Ai

Când pleoapa nopții săruta pe frunte clopoțeii, În vârf de brazi vântul cânta, ca să adoarmă mieii. Crăiasa nopții se ivise într-un alai de stele, Luceafărul o însoțea mai mândru decât

Amalia, un boboc de trandafir, care abia începuse să cunoască viața, ar fi surprins pe toată lumea, dacă i-ar fi fost descoperit secretul sufletului ei. Era o fată tânără frumoasă, cu statură

Martisor Din flori de lotus ti-as impleti cununa, Si orhidee ti-as atarna la piept, Din flori de camp ti-as impleti o trena, Cu care mandra sa calci ingeresc pe pamant. Caci dintre minunile de

Nărav Năravule ! Mă ard Privirile tale devoratoare Aruncate, pe a mea goliciune, Căutându-mi defecte, Comparate cu ale altor femei, Naravule! Iar din gură

Dacă nu ai sădit nici un pom, atunci încearcă să faci alte fapte bune. Dacă nu ai făcut nicio casă, atunci ajută la pacea celor care au făcut mult bine. Dacă nu ai copii, atunci încearcă să te

Ploi de viață Plouă cu tăcere de stele, peste gândurile mele, Plouă cu flori de gheață, peste gânduri în ceață, Plouă cu prostie, necuratul fericit învie, Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite

Noaptea de vară Pe umeri romantici se lasă, Muțești de dragul ei, Când e senină, enigmatică și voluptoasă.

Speranțe apuse Îmi curge dragostea prin vene Și inima bolnavă de iubire îmi adapă, Căci plâng o nebunie destinată, Și timpul de durere inima îmi crapă, După minunile ce-am petrecut

Nostalgie de iarna Bratele lungi ale brazilor,înmănușate in blana imaculata a zăpezii sfidător de elegante s-au imbratisat prietenoase cu albastrul cerului senin. Arcuindu-se,peste drumul pustiu