Poezie

Durere

1 min lectură·2 aprilie 2007

Mediu

Durere

Nu sunt bolnavă !

Dar inima mă doare,

Că ai plecat de tot

Și m-ai lăsat în lumea mare,

Și tare greu îmi este fără tine,

Măi, omule! Unde te-ai dus,

Îți merge bine ?

Nu-ți este dor, să fii,

Din nou cu mine ?

Plumburiu e cerul

Și plouă tare afară,

În casă, liniștea-i apăsătoare,

Privesc tabloul nostru pe perete,

Mă uit la poze,

Că mi-e dor de tine,

Și sufletul, tare mă doare,

Că nu ești lângă mine.

Mi-e tare foame, și-aș mânca,

Dar n-am cu cine împărți mâncarea,

Și mi se pune iarăși

Noduri tari în gât,

Și plâng cu mult amar

Fulgerătoarea ta plecare.

Căci, fără tine, viața e pustie,

În casă, lipsește gălăgia ta,

Copiii îmi vorbesc mereu de tine,

Și mie, mi se frânge inima.

Ce scurtă-i viața și nu o prețuim,

Ce scurtă-i fericirea,

Și câți, de ea au parte ?

Ce minunat era, când eram toți,

Și câtă tăcere după a ta moarte.

Acum plutește în casă liniștea

Și umbra amintirilor,

Cu vise,încerc să m-amăgesc

Și false stări de bine.

15- 06- 2001

001.516

Mahok Valeria. “Durere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/239896/durere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.