Mahok Valeria

Fulguleț feciorul iernii Cojocul și-a scuturat Și-a început din cer să cadă Neaua albă peste sat. Ninge, ninge minunat ! Strigau veseli toți copiii. Sus din cerul de clăbuci, A-nceput să

Din clăbucii de zăpadă, Un ghiocel bucuros Scoțând capul spre lumină, Se laudă copilăros: - Uite așa, cât sunt de mic, Într-un picior mă ridic, Mă lupt cu zăpada rece, Nici o floare nu mă

Când primăvara ghioceii își mângâia, Tu ai plecat și mi-ai lăsat iubirea ta, Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător, Se-nvârte în jurul meu și-acum ocrotitor. Nu te-am uitat

Doamna Bâra Am ajuns la concluzia, că în viață întâlnești oameni de toate felurile: minunați, buni, răi, mai capricioși, mai plafonați să nu zic altfel, dar pe unii, probabil, datorită

Duminică geroasă Secvență Tanka Coșuri fumegând, liniștea de afară trădează gerul - doar un câine vagabond adulmecă urme vechi. Secvență Haiku Coșuri fumegând- Liniștea

Eternitate,la Cimitirul Bellu... O, câte ranguri își dorm veacul Și– opulența le-a petrecut Până la cimitirul Bellu, Aici,sub umbra unui tei bătrân, În modestul lui mormânt, Doarme-n pace

Cândva, se simțea patetic apropierea sărbătorile de Crăciun. Era, cam după anul 1982 când toată lumea se agita să facă cumpărături, mai pe sub mână, pentru marfă de import și pentru trufandale sau

Dragii mei, nostalgia amintirilor mă îndeamnă să vă împărtășesc din spiritul lor nemuritor, pentru că din ele au încolțit primele grăunțe ale înțelepciunii mele și a-ți iubi viața și

Fie, ca din buchetul fericirii voastre să nu lipsească nici o floare. Fie, ca florile fericirii voastre să nu se ofilească niciodată. Fie, ca florile iubirii și prieteniei voastre să fie mângâiate

De pe dealuri și coclaie, Vine Moșul Nicolae, Cu-n sac mare încărcat, Cu daruri de neuitat. Iar jordițele bronzate, Ascunse bine la spate, Spre cei răi vor fi îndreptate. Noi,cizmele am

Speranță vie - sub salcia bătrână banca veche e ruptă; regretând răul vieții, un om m-așteaptă iar. 30-09-2011

O vulpe tânără șireată, Flămândă și agitată, Dă târcol după târcoale, Cotețului de pe vale, Foamea ei e aspră tare. Târâș,târâș după o tufă, Gândul poftei o întărâtă Și cu ochii atenți

Un arici, pogonici Se trezi lovit de-un pici, Cu o pălmuță peste țepe. - Cine vrea să mă îndrepte ? Întrebă micul arici, Că eu n-am făcut nimic, - Piciule, tu ai un plici ? - Hai, lasă plânsul

Un zmeu înălțat în vânt Și-a uitat originea Și sfida din înălțime Lumea care jos lăsa. Dar copiii jucăuși Ce sfoara îi stăpânea, Îl trăgea de-a lui bărbie, Ca să știe, Că e doar carton,

Vară, zână florăreasă, Cu corfița plină, rasă, De flori tămăduitoare, Ce râd vesele sub soare, C-au primit în dar culoare, Iar ne-ntâmpini în cărare. În piața cerului, Târguiești cu

Ghemotoc viu, cu puf auriu, Galben ca de păpădie, Rătăcit în iarba înaltă, Plânge și tot piuie, Urechile-mi țiuie. Mama cloșcă și-ai lui frați, În grădină sunt plecați, Iar el mic în iarba

Pribegie Românie, țară mamă Spune lumii ce-ai ajuns...? Hărnicia, inteligența Îți emigrează în apus. Ce îți mai rămâne în țară ? Groapa leilor flămânzi. 25-07-2011

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună, atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă, de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși, dar am imortalizat-o în cuvinte

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț, visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist. Pe cât de greu l-am construit în timp, atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag; El, un om

În căutarea ta, iubire, am obosit Și multe primăveri de-atunci au înflorit, Tot atâtea toamne frunzele și-au scuturat, Iar tu m-ai ocolit romanța mea neâncetat. În căutarea ta, suflet

Lauri descântați - sub dafinul înflorit invoc providența.

Lună plină iar - de umbra liliecilor spintecată.

Mărțișoare vii - pâlcuri de ghiocei pe râpa verde. Primăvara iar - cu parfumul florilor ei sfidează iarna. Dans dezordonat - vântul desparte zelos fluturi perechi. Viorele

Tot ce se naște din iubire atinge valori maxime. Iubirea este Floare de nu mă uita așezată la buzunarul inimii. Iubirea este starea de spirit, care involuntar capătă valențe Divine. Iubirea