Poezie

Ghinionul vulpii

poezii pentru copii

1 min lectură·23 septembrie 2011

Mediu

O vulpe tânără șireată,

Flămândă și agitată,

Dă târcol după târcoale,

Cotețului de pe vale,

Foamea ei e aspră tare.

Târâș,târâș după o tufă,

Gândul poftei o întărâtă

Și cu ochii atenți măsoară

Tot gardul pe dinafară,

Cum să treacă ea de plasă ?

Să mânânce o rață grasă.

Credinciosul Azorel,

Cățălandru nu cățel,

Nu pândea degeaba el.

Mirosind urmele vulpii,

Alarmă tot natul curții.

Vai ! ce tărăboi ieși...

În cotețe vizavi.

Hoțomana cea roșcată,

Flocăită, speriată,

A uitat de ce-a venit.

Azorel la datorie

Datoria și-o sfânții.

E neântrecut se știe,

Alungă cumătra vulpe,

Ce pe drum se rătăci.

Of ! burtica vulpii mică,

Tot flămândă a rămas,

Ce necaz ! Ce necaz !

Va încerca ea altădată...

Căci norocul nu se-arată,

Întodeauna cum am vrea,

Pus pe tavă, uite-așa...

Vulpiță ghinionistă,

Ia-ți o frunză, ca batistă.

21-09-2011

001.403

Mahok Valeria. “Ghinionul vulpii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/13989609/ghinionul-vulpii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.