Poezie
vitralii
1 min lectură·
Mediu
Trec prin vitralii
și-mi îmbrac în uitare
amintirile toate.
Trec prin vitralii
și mă-mbrac în culoare.
Iau de la îngeri
aura dolofană
și de la sfinți
figura prelung zâmbitoare,
Trec prin vitralii
și mă-mbrac în culoare.
Curg pe altare
m-odihnesc pe icoane,
aștern liniștea mea vălurindă
pe liniștea lor ne-mișcată.
Sunt vie,
sau sunt doar de Alt tremurată?
Framânt între degete praf de secundă
o cresc in coloană
în scară de cer atârnată.
De-o fi să mă-ntorc la poarta vitraliilor
cine pentru mine-o să bată?
024545
0
PB