Magdalena Dale

Te citesc cu plăcere de fiecare dată, deoarece eseurile tale pun în evidență probleme interesante. Am observat folosirea abuzivă de teama unei greșeli, a acelui ca și în loc de simplu ca si uneori este chiar stridentă și ea însăși are rolul de a te face să tresari contrariat! Cine crezi că mai are răbdarea în timpurile noastre grăbite, iubitoare de facil, să analizeze semantica unor cuvinte pentru a se exprima corect?
Mi-ar plăcea să mai citesc asemenea eseuri, locul lor este pe un site de literatură, pentru ca măcar noi să acordăm importanța cuvenită unei exprimări corecte....

Freamăt în frunze
Pe crengi poposesc clipe
Așteptând seara

Foarte frumos! Am rămas pe gânduri și uite ce a ieșit...

Contemplație
Între picuri de apă
Zborul unui vis

Chiar atunci când nu mai vorbești despre albastru, tocmai tu... Sapphire, totuși nu ai uitat că \"viața se-mparte-n minuni pe la coțuri de străzi\" într-un oraș fără lumini care totuși plutește. Culoarea închisă predomină și plutește pe apele canalelor din Amsterdam, dar florile sunt peste tot ca o mărturie a luminii care în cele din urmă învinge umbra tristeții. În colțul meu de stradă din orașul fără lumini am dat peste o minunată poezie scrisă de tine....

Mușcătura de șarpe când nu este mortală produce imunitate și ne face mai puternici în fața vieții care este cum este, uneori bântuită de ființe ce se târăsc mișelește pentru a mușca cu poftă din copilul pierdut în fiecare din noi. Șerpuirile astea care lasă urme vâscoase prin viață îmi repugnă în totalitate, dar nu mă feresc de ele pentru că știu că numai înfruntându-le le pot domina.

înapoi am lăsat un pământ de duminică
peste care șarpele
să nu se mai târâie mișelește
ca în iarba bisericii atunci când
vede copilul pierdut
din mine
într-o altă parte a lumii

Contrastul între imaginea copilului în curtea bisericii și șarpele mereu la pândă pentru a lovi mișelește este foarte puternic, sugestiv și prin aceasta dramatic.

Las semn, ca să vezi că ești citit și-ți mulțumesc pentru catrenele tale care sunt un strop de voioșie într-o lume cenușie….

Mulțumesc mult pentru noul nivel!
Sunt onorată de invitația la Cenaclul Virtualia din frumosul Iași unde bate o puternică inimă poetică.... În ceea ce privește continuarea la tanka sunt foarte plăcut surprinsă cu atât mai mult cu cât știu că am mult de învățat de la voi...
Cu deosebită considerație pentru munca pe care o depuneți pentru ca lumina să nu se risipească în cenușiul cotidian,
Magdalena

La margine de lume, în munții tăi aș vrea să fiu și eu.... Cât de mult îmi place să mă plimb prin munți singură, să le ascult poveștile și așa plini de zăpadă să-mi cânte ecoul pașilor care calcă covorul alb!
Nu cred că ai o latură puțin ciudată, cred că lupți cu obstinație pentru crezul tău poetic și din punctul ăsta de vedere ești de admirat. Fără discuție ai talent și te conturezi frumos în cuvinte poetice.

În lumea mea, de tot îmi este bine
Îl simt pe Dumnezeu aici stăpân
Să n-aveți nici o grijă despre mine
În munții mei, aici am să rămân.

Oriunde vei fi, o parte din lumina ce-ți este dăruită o vei dărui la rândul tău prin cuvânt....

Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei prime antologii a site-ului!
Bucuria lor este și bucuria mea la care se adaugă mândria de a fi citit unele texte înainte de a vedea lumina tiparului. Mulțumesc pentru onoarea de a fi membru al acestui site!

Iubesc marea ca și tine și mulțumită rândurilor tale am intrat în vechiul burg Cagnes sur Mer pe lângă care am trecut fără a avea răgazul de a-l vizita fiind îngrădită de timp. Îmi aduc aminte cu foarte multă plăcere de leandrii de toate culorile pe care i-am întâlnit la tot pasul, de luminozitatea specifică regiunii. În pictură, curentul impresionist îmi place cel mai mult deoarece încearcă să rețină clipa efemeră și îmi dă impresia că se adresează în mai mare măsură sufletului...”Dolce Far Niente” al tău te poartă în lumea lui Renoir, pictorul bucuriilor vieții cu universul său coloristic, cu trupuri ce strălucesc în acea lumină de coral caracteristică ultimei perioade de creație. Din lumea visului trecut am pășit alături de tine în lumea mirifică a prezentului cu stele în palmă, luceferi diamantați în păr, dar și femei frumoase a căror ținută era marcată de perle, simbolul eleganței rafinate. Drumul de întoarcere, desculță fiind, chiar dacă a fost fortuit se încadrează perfect în atmosfera romantică pe care ai descris-o atât de frumos! Îți mulțumesc pentru călătoria deosebită pe care mi-ai prilejuit-o!

Maria, îți mulțumesc mult pentru propuneri. Mi-ai dat o idee în ceea ce privește micropoemele și voi încerca să o concretizez cât de curând....

Ela, poezia ta mi-a răscolit sufletul......... Vioara, este unul dintre instrumentele cu o semnificație deosebită pentru mine. Strunele ei mi-au îmbrăcat sufletul într-o armonie care nu se va risipi decât atunci când ființa mea va deveni fum!

acum știu aici ar putea fi
încheiat destinul
un inel tu un inel eu și
ne-am privi în următoarea clipă
mirați că suntem încă tineri
după ce ne-am trăit ultimii ani
unul fără celălalt
a câta oară?

Destinul uneori ne obligă să închidem uși, dar muzica inimii se mai îmbogățește cu o armonie.... Frumos răsună Bach interpretat la orgă în catedrala sufletului tău! Muzica lui liniștește și înalță pe aripile unui vis de dragoste profundă.

Foarte frumoasă sugestia! Sunt plăcut surprinsă în câte feluri poate fi percepută clipa...

Corneliu, mulțumesc pentru acest „alt moment” dintr-o toamnă însorită. Nu putem învăța decât prin perseverență.

Ela, mulțumesc mult de tot! Nici nu bănui cât de mult mă bucură când cineva îmi sezizează ceva care ar trebui corectat... Ai dreptate! Uite, am încercat o altă variantă, bazată pe sugestia ta.

Rememorând clipe din scoarța oglinzii întoarse le-ai învelit în straturi de iubire și le-ai transformat într-o perlă pe care ai așezat-o pe un raft al sufletului spălând-o cu o lacrimă de aur. Este dureros de frumoasă poezia ta, cu miros de gutui roșiatice sau levănțică prinsă la rever. Fiecare amintire este învelită în iubire și se așează melancolic într-un gând poetic deosebit de frumos.

n-am să-ți scriu despre toamnă
n-am să-ți scriu nici măcar
despre mine
am să tac doar puțin despre tot ce ne doare
și am să mă-ntorc dinspre azi către mâine
ținând-mi inim-n palme apoi

Cuvintele sunt de prisos, o voi reciti mereu când mă va chema dorul de frumos!

Frumoase versuri, nuferi solitari ce cunosc cântecul lebedei negre, apoi liniștea vălurită cu cei trei nuferi care nu vor cunoaște durerea sângerândă...
La Mulți Ani!
Atât de mult mi-a plăcut poezia încât voi mai veni în pagina ta cu semn sau fără semn....

Cer de cenușă
Dintr-o singură vatră
Desenând fum.


Sper să nu fie cu supărare....Am citit că este de preferat ca un haiku să se termine într-un sunstantiv și numai din acest punct de vedere mi-am permis o sugestie. Nu fac nici eu decât niște încercări timide încercând să mă apropii cât mai mult de spiritul unui haiku.

În primul rând îți mulțumesc pentru prezenta ta în pagina mea!
În ceea ce privește nedumerirea ta, îți pot spune că îmi place să observ natura, în mijlocul ei îmi adun gândurile, mă sprijin pe frumusețea ei și prind curajul de a merge mai departe... Din această cauză rezonez în tristețe sau bucurie cu natura pe care o găsesc frumoasă chiar și atunci când este tristă și mohorâtă. Ai dreptate, fiecare are modul său personal de a percepe lumea înconjurătoare în funcție de trăirile sale interioare.Dacă te-ai regăsit puțin în gândurile mele sunt foarte bucuroasă!

Mulțumesc pentru imaginea-gând de toamnă, care vorbește despre lumina din noi fără cuvinte de prisos care să încarce inutil mesajul de suflet...