Magdalena Dale

Sălciile plecate parcă ar fi undițele pomului ce încearcă se pescuiască luna, sau poate doar luna plutește pe albia râului în căutarea unui adăpost... Mi-a plăcut mai mult ce de-al doilea haiku.

În primul haiku aș schimba stradă cu potecă, chiar dacă va fi cu o silabă în plus. Poteca este mai îngustă și poate fi asociată și cu poteca vieții și mai departe frunzele cu anii care se tot duc purtați de vântul timpului. Pe urmele lor doar noi cu amintirile si visele noastre...

Las fereastra largă deschisă ca să chem frunzele înapoi.

Cel mai mult îmi plac 2 și 3 pentru contrastul dintre zăpada de pe munți și liliacul alb din vale, sau petalele albe de narcise pline de noroi după ploaia care a trecut.
Așa cum este mereu în viață...

Erika, mulțumesc!

Un poem senin, așa cum este sufletul alinat de frumusețea naturii. Albina este gândul stăruitor care caută nectarul frumuseții ca să-l transforme în mierea cuvintelor.

Am venit prea târziu în acest univers poetic, după ce s-au spus lucrurile esențiale care îl definesc. Totuși....
Copacii își desprindeau straturile de cenușă. Îmi place cum sugerezi arderea intensă a trăirilor. Totul s-a transformat în cenușa purtată de vânt împreună cu ecoul pașilor ce se depărtează printre indiferența oamenilor. Această alăturare a cenușii cu indiferența oamenilor sporește forța dramatică a poemului. Inevitabil, trebuie să mergem mai departe, lăsând în urmă chipuri si vise transformate în rugină. Dar, ele se așează pe umeri sub formă de goluri dureroase și mergem mai departe...
Și un final deosebit pe care îl „fur” pentru inima mea azi!

străzile se deschideau numai sub genunchii lui
aș fi dorit să îl opresc mai erau cinci zile și câteva luni
nu mai aveam aer
îl ascunsesem în pământul din fața casei
în ziua când vom rupe lanțurile
să îi miroasă palmele așa ca rădăcinile mele

Carmen, știi că mă bucură prezența ta oriunde te întâlnesc...

Elia, mulțumesc mult. M-aș bucura să ne revedem la Constanța cu ocazia Congresului. Îți ofer cu mare drag o carte. Știu că și tu ești interesată de acest gen de poezie și aștept cu interes părerile, în special cele critice. Nici nu ieșișe bine volumul de sub tipar și deja aveam de făcut câteva modificări. Dar, sunt situații când dacă nu faci un lucru și îl tot amâni, riști să nu-l mai faci niciodată sau mult prea târziu.... Deja pe mine mă presează timpul din spate :)

Primul pas este un pas uriaș. Se simțea nevoia unui astfel de spațiu, unde cei ce îndrăgesc lirica de inspirație niponă pot schimba păreri. Dar, poate mult mai important decât atât este faptul că ai tradus din engleză toate materialele atât de necesare pentru cei ce vor să cunoască lumea haiku-ului. După cum știm, din păcate informațiile în limba română sunt destul de sărace. În afară de asta, străinii sunt mult activi decât noi în privința liricii de inspirație niponă. Își fac bloguri, comentează, organizează concursuri este permanent o stare efervescentă în domeniul creației ce nu te lasă să lâncezești. Avem foarte mult de învățat de la ei în privința asta. Creațiile haijinilor români sunt recunoscute pe plan internațional, fiind recompensate destul de frecvent cu premii. Avem una dintre cele mai bune școli de haiku din spațiul răsăritean. Mergem alături de ceilalți cu capul sus, dar avem nevoie de informație. Acest blog reușește să umple acest gol pentru cei care nu sunt familiarizați îndeajuns cu limba engleză. Acest lucru presupune multă muncă și efort din partea ta.

Îți mulțumesc, Corneliu pentru tot ce faci ca pui în lumină lumea minunată a momentelor din viața noastră.

Corneliu, o reverență de mulțumire pentru gestul tău.

Djamal, îți mulțumesc mult. Mă bucur că ești alături de noi în descifrarea boabelor de rouă...

Ela, tu ai o vorbă care mie îmi merge la inimă pentru că ascunde adâncul luminos al simplității de a fi: dragoste simplă. Îți mulțumesc mult pentru lumina din afară și pentru cea lăuntrică pe care o împărtășești cu har poetic prin creațiile tale.

Dana, cartea de pe raftul tău este deja în geanta mea. Dorința ta mă onorează. Mulțumesc!

Maria, tu ești prima persoană care m-ai încurajat și dacă nu mi-ai fi oferit cu atât de multă bunăvoință informațiile necesare pentru a putea pătrunde în lumea haiku-ului nu aș fi ajuns niciodată aici. Mă bucur mult că am reușit să ne reunim într-o echipă care colaborează frumos atât pe site-urile românești, cât și pe cele străine. Ai văzut că Narayanan, pe site-ul lui în formula de bun venit menționează „echipa de români” și ne mulțumește?

http://www.wonderhaikuworlds.com/featured_article_details.php?article=22

Nu vreau să fac niciun fel de paradă, dar mă bucur foarte mult când văd că putem oferi și imaginea unor oameni uniți care merg la drum umăr la umăr.

Petre, mulțumesc mult! Mă bucur să te număr printre cei ce-mi sunt apropiați prin dragostea ce o purtăm liricii de inspirație niponă.

Elena, tu prin căldura ta sufletească topești depărtarea fizică și aduci lumină în cotidianul cenușiu. Mulțumesc pentru prezența ta aici și nu numai...

Carmen, cartea o voi lansa la Constanța la Congresul internațional de Haiku la începutul lunii iunie. Te aștept cu plăcere. Dacă nu erau cei din străinătate nu aș fi îndrăznit niciodată să scot o carte. Ei au fost printre primii care m-au acceptat. De fapt am debutat într-o antologie internațională „Fire Pearls – short masterpieces of the human heart”. În schimburile ulterioare de e-mail îmi cereau cărți la schimb. Atunci a fost prima dată când m-am gândit că este cazul să-mi strâng poemele într-un volum...
Pe de altă parte eu trebuie să mă plec cu gratitudine în fața ta pentru entuziasmul constant pe care îl arăți față de lirica de inspirație niponă. Prezența ta alături de mine mă onorează.

Dan, imaginea este foarte bună. Ai surprins foarte bine un „moment” haiku, discrepanța dintre prima imagine și cea de a doua. Singura observație pe care mi-o permit este că ai o semirimă - brad / parc. Din acest motiv aș înlocui brad cu pom. Sau aș schimba ultimul vers - tremurând la ușă.

cadouri sub brad,
un câine fără stăpân
tremurând la ușă

Nu am pretenția că am găsit soluția cea mai bună, este doar o sugestie.

Cel mai mult mi-au plăcut ultimele patru, dar îmi permit să-ți fac o sugestie.

pe clar de lună -
în urma noastră cad
florile de tei

Aici aș schimba primul vers cu razele lunii, deoarece așa cum l-ai pus tu nu are rost pauza de sens, versurile legându-se între ele.

razele lunii –
în urma noastră cad
florile de tei

și eu îți mulțumesc pentru efortul pe care-l faci ca să promovezi lirica de inspirație niponă. Este o inițiativă bine venită pentru toți cei care vor să învețe să scrie haiku. Numai confruntând și discutând se poate învăța. Cel puțin pentru mine asta a însemnat participarea la Shiki.
Știu că pare facil, dar mai știu la fel de sigur că nu este deloc așa. Presupune perseverență și răbdarea de a zăbovi asupra clipei cu inefabilul ei. Poate chiar o anumită înclinație spre a reflecta lumea exterioară în interiorul tău. Dincolo de cuvinte există o lume minunată pe care haiku-ul doar o sugerează și eu cred că tocmai în asta stă frumusețea liricii de inspirație niponă.

Felicitări! Mă bucur mult că românii încep să-și facă simțită prezența și în domeniul poemelor tanka.

Îți mulțumesc mult pentru că datorită ție am descoperit această lume minunată. Succesele tale pe plan național sunt o dovadă incontestabilă a harului tău poetic. Pentru mine ai fost și ai rămas un punct de referință în domeniul liricii de inspirație niponă. Succes mai departe și mă bucur că suntem împreună.

Mulțumesc Corneliu pentru tot ce faci ca să întărești spiritul de echipă și să ne actualizezi permanent informațiile legate de lirica de inspirație niponă

pentru felul în care îmi sunteți aproape în mod constant. În fața marilor emoții uneori rămân fără cuvinte, dar cu sufletul învăluit în mantia caldă a vorbelor de încurajare și a prieteniei.

Kobayashi ISSA

short summer night –
I’ve grown old enough
to love them

scurte nopți de vară –
am îmbătrânit destul
ca să le iubesc

Mulțumesc pentru apreciere și mulțumesc și prietenului (Radu Moraru) pentru semnalare și pentru că are răbdarea să citească ce scriu.
De fapt, textul pune accent pe ceea ce este dincolo de cuvinte, pe tăcerea care vibrează ca strunele unei lire nevăzute și încet, încet se disting sunetele în tonalități diferite ale sufletelor...
Îți mulțumesc mult pentru că tocmai acest lucru l-ai remarcat.

Maria, tare sunt bucuroasă dacă ți-au plăcut aceste două poeme. Sunt diferiți, simțim și vedem lumea în mod diferit, așa cum spui și tu. Dacă trecând peste aceste inevitabile diferențe am reușit să transmit ceva, oricât de puțin, pentru mine contează mult.
Îți mulțumesc!

Corneliu, firele nevăzute și drumurile fără pași sunt armătura unei lumi interioare care se mistuie în ea însăși, preferând tăcerea care uneori transmite mai mult decât o pot face cuvintele.
Mulțumesc pentru Vega din Lira, are puterea să-și trimită lumina până în colțurile cele mai tainice.

M.G. probabil că poemele sunt banale. În fond și albia râului este banală, dar ascunde frământarea apei în drumul ei pe acest pământ. Îți mulțumesc pentru steluța de la „Ora ceaiului”. Este un text mulat pe sufletul meu. Sunt clipe care își pun amprenta pentru totdeauna pe ființa noastră lăuntrică. Clipe care fac cât o viață...

Dan, îți mulțumesc mult! Nici nu știi cât mă bucur când constat că am reușit să transmit ceea ce am simțit când am scris. Ai dreptate. Valul izbește stânca ca o neliniște, frământarea care te cuprinde, dorința abia stăpânită de a trece peste „răceală”, sau pur și simplu emoția care te învăluie când „asculți” aerul care vibrează între două persoane.
Vrabia stingheră poate să fie și speranța care mijește sub soarele care încă nu are putere să încălzească iar apoi focul din cămin cu umbre încă șovăitoare în contrast cu viscolul care bate în fereastră, viața cu vârtejul ei aspru și rece de cele mai multe ori.

Gelu, îți mulțumesc. Dacă tu zici că te roade invidia pentru că nu ai răbdare, îți spun și eu că mă roade invidia pentru că răbdarea o capeți doar spre bătrânețe...

Înainte de orice bine ai venit în lumea liricii de inspirație niponă!
Mihai, te rog frumos să nu te superi pe mine, dacă îți împărtășesc din ceea ce mi-am însușit învățând de la alții.
O secvență de haiku sau tanka are minim trei poeme legate de aceeași temă. La tine fiecare haiku reprezintă altceva. Aș fi spus: „Trei tablouri” dar nu secvență pentru că reprezintă altceva. Imaginile sunt foarte frumoase, dar ai prea multe semne de punctuație, așa cum remarca și Corneliu. Pentru kireji poți să folosești orice semn de punctuație sau liniuța. În primul haiku, kireji este cerut după primul vers. În al doilea haiku prea sunt separate toate cele trei versuri. În mod normal se leagă ca sens fie primele două versuri, fie ultimele două versuri. În al treilea haiku în loc de „la un colț de fereastră” ți-aș propune „prin fereastra deschisă” și în loc de „țârâit” „cântecul”.
Poți să înveți mai multe accesând link-urile indicate de Corneliu.

Când am citit că pescarii sunt nemulțumiți, m-am gândit că nu au reușit să prindă mai nimic. Sau poate ai greșit și vroiai să pui pescarii mulțumiți ? Tanka permite metafora, personificarea și toate celelalte figuri de stil folosite în poezia clasică, dacă la asta se referă întrebarea ta.
În haiku „trăirile” trebuie foarte bine mascate și reținute. Ele sunt mai mult sugerate. Dacă vrei poți să transformi un tristih în stil haiku într-un poem tanka adăugând încă două versuri. În acest caz ești mai puțin încorsetat de numărul silabelor și poți să folosești figurile de stil care ți se par că au mai multă forță sugestivă.

Eu cred că broaștele „cântă” mai mult în amurg. Îți propun următoarea variantă:

broaștele-n amurg
se pregătesc de concert;
pescari osteniți
se îndreaptă spre casă
cu plasele goale

În prima parte putem presupune că broaștele se pregătesc să asculte concertul greierilor sau să-și susțină propria partitură. În contrast pescarii după o zi de muncă se îndreaptă spre casă fără să fi prins peștele pentru cină.

În privința haiku-urilor, sunt de acord cu Corneliu. Și eu optez pentru haiku-ul cu numărul 22.

În primul poem aș renunța la „dansul” și aș pune simplu zborul. Haiku-ul este o poezie austeră care mizează mult pe puterea de sugestie și pe contradicție.

printre catarge
zborul peșcărușilor;
furtună în larg

Propunere pentru al doilea poem:

soarele roșu
oglindindu-se în mare;
năvodul plin ochi

Pentru celelalte două poeme nu am încă propuneri...

Maria, îți mulțumesc. Pentru că ești o cunoscătoare a genului părerea ta contează mult pentru mine. Ai intuit bine. Sunt trei poeme tanka dintr-un ciclu de nouă poeme. M-am gândit că este prea lung pentru a fi postat pe site și am ales doar trei dintre ele.
În mod sigur voi mai posta secvențe tanka pe site cât de curând. Te aștept cu mare interes și cu multă plăcere în pagina mea. Criticile îmi sunt și ele de folos și caut să țin cont permanent de ele, așa cum ți-am dovedit-o pe alte texte unde m-ai corectat. Cum spuneam și în alt comentariu, spiritul haiku-ului presupune în primul rând colaborare și cred că grupul nostru a dovedit că se poate.