Madalina STATE

nu mai visez cică nici măcar oștile acelea de îngeri prăpădiți nu mai sunt prin preajmă alors măsor posibilității doi metri de funie groasă și mă joc de-a spânzuratul _ 1 2 3 4 5 6 7 8

încă o obsesie lucrătura fină a înserării se desface noptatecă pântecul ei putrezește negru ivan aprinde focul ca un copil ține orele pe genunchi le lasă încet să coacă deraisonné un timp

nu uita pliurile vremii șarpele ascuns în ea când dormi cuvintele ce se rostesc încă comme réalité nu uita ce ai mai sfânt acest prezent animal viu paloarea mereu estompată a zilelor e

mâine voi desena un labirint pe perete pentru insecta roșie minuțioasă a timpului apoi voi parfuma ceasurile cu mâinile transpirate și o voi lăsa să mă găsească

intalnesc in seara umbra despre care stiam atata carne alta data/nimic nu m-ar putea opri sa-i dau bobarnace , dar am uitat cum gesturile cele mai simple/oare ce s-a intamplat in prima joi mare

să nu te recunoști în niciunul din semnele care impărățesc peste oameni apa să-ți fie doar ca o fiere cu amăreala lipsită de măreție a unei boli banale pământul să-l vezi ca pe o incrustație in

camera mortuara si semne de veghe peste tot o cruce stramba se inchipuie muscata de soare locul acestui gand se umple de panzele paianjanului inca inainte de a se naste imparateste a priori bestia

a fost doar un joc înăuntrul lui clipele răcoreau orice inimă regula plăcerii erau unii ca un nisip curgea patima lor ochii ca atunci când ți-e foame dar nu era decât de atins fără nici o

țipătul păsării amiezii (goliciunea lui ca un sân ce se dezvelește brusc) noi eram sub aripile luminii visam la o eclipsă /în ochii negrii ai păsării se întuneca luasem hotărârea să nu

practica alungita a privirii tale intarziata pe codul meu inscris in ceafa unde vezi eroarea faptul ca am fost inlocuita cu alta la fel de papusa mecanica cu perle la gat lola stare secunda

se inventau unul pe altul până când indiciile jocului cad monezi grele până în ochii repeziți să vadă nici un îndelete nu răsare în pământul dintre ei/insula unui animal singur dar aveau un

au fost trei personage cu noi și cele trei pain au chocolat mic dejun a la française care voiau amor chiar în pântecul plin al nopții în timp ce premature les pains au chocolat se umflau

atunci seara se profila ca un șarpe inelele lui erau neînțelegerea urcată pe trunchiul orelor pe genunchii ei zăcea ca un mort firescul mai știa vocea cu care ar fi putut fi nerăbdătoare cu

toti sunt cu fața incolo eu sunt cu fața incoace mai aproape de necesar mai aproape de demon toata obscuritatea e luminata de gandul ca fug de realitate daca nu voi reusi nu e decat vina

surpate ceasurile odihnei de atatea dureri fara adjectiv tanjeste una din ele cea a carei indoitura de uimire lasa atat de goala carnea in zacere de doua ori atunci se zbate pleoapa incununata

surprinse în rut minutele împietresc atunci în iarba minții gheară înfiptă tăcerea ivan gol umflă pleoapa ceasului el singur păzitor de turma timpului

vagabonde à ma manière mușc din pâinea cuvintelor cele două părți ale excesului ascetism și structură desfrâu de învinși ca o cetate care se lasă dezbrăcată privesc semenii în ochii

Dragonul înțelept al Vămii își înverzea ochii în ochii tăi Bucata aceea de plajă îmi înfierbânta sângele Mă rugam tinerei mele bătrâneți să nu te dorească Dar copila din mine era fascinată de

albul si negrul circumstantei ma scot cu greu din balta moarta a gandurilor cât mai traiesc secundele în carnea zilei dupa ce ai decorticat toate semintele timpului sunt spaimantat de lupul ce in

neînțelept leneș ivan strânge pumnii / o oboseală măruntă cuvinte de pus pe prăjitura duminicală desface mâinile / logica alungită spre amiaza sufocantă trimite pe malurile apelor / cu orașul în

credeam întotdeuna am ținut rugăciunile cu chipul cimentat dinspre ochii lor încremeniți nu venea decât lumina de serviciu mureau toate zgomotele zilei aici de când sunt aici obiectele s-au

fara nimic nerabdare panza timpului inclestata in apa o virgula intre parantezele corpurilor noastre langa noi latahul ne avea cand pe unul cand pe celalat in inima ochilor si se

acel sentiment pe care-l aveam Când luci m-am lăsat noaptea pe faleza dintre vamă veche și doi mai Mă simțeam singură Am invocat bătrâna vrăjitoare Ridul din frunte a devenit ochiul ei Farul