Poezie
ex nihilo
1 min lectură·
Mediu
să nu te recunoști în niciunul din semnele care
impărățesc peste oameni
apa să-ți fie doar ca o fiere
cu amăreala lipsită de măreție a unei boli banale
pământul să-l vezi ca pe o incrustație
in carnea celor pe care ii atingi,
sau chiar trupul lor fărâmăcios
focul, impărțit intre guri stinse dintr-un început
iar
aerul, mantie de cerșetor alungat
011912
0
din pacate, imaginile nu ies: ex. ultimele 3 versuri
aer-mantie (cea mai nereusita)
foc-guri stinse