treceri

amintire: o cameră moale, capitonată croită din sânge și carne de femeie cu lumină filtrată cu sunete înfundate cu pacea dată de pulsul slab și monoton dătător de viață dar am fost iar alungat ultima dată am fost sfâșiat, strivit ars cu aer și dat cu capul de lumină de nu mai știam ce să fac și-atunci am plâns și-am țipat cât am putut ca să mă audă să se știe că sunt parte din lume să se știe că am venit să-mi iau în primire palmele, sarcinile și îndatoririle dar cum va fi la următoarea trecere rămâne de văzut și de trăit hai moarte te aștept