ploaia ca mod de exprimare sonor

libertatea de exprimare este garantată prin lege de aceea ploaia își alege modul propriu de exprimare a deziluziei sau a durerii pe care oricine altcineva ar așterne-o pe hârtie ca pe-o tristă poemă și astfel ploaia spune tot ce are de spus în ritmul ei așa cum știe ea chiar dacă uneori sufocă cu accentul ei depresiv dar dacă nu ar fi ea, cine ar mai șterge copilăria din obrajii gutuilor și cine le-ar mai da crizantemelor aura lor maiestuoasă de efemer printre frunze moarte dreptul la liberă asociere permite stropilor de ploaie să mărșăluiască să se adune in piețe, pe stradă, în mulțimi imense revărsându-se, aglutinându-se, inundând adaptându-se geografiei locului până la diluviu ieri, toată ziua mi-au bătut în geam strigându-mi să mă alătur lor să-mi strig și eu nemulțumirile, să mă fac auzit de parcă nefiind ploaie aș avea un cuvânt de spus vremurilor dar cred că va veni o zi când nor fiind mă voi întoarce-n stradă alăturându-mă mulțimii cu vocalizele mele spălându-mi temerile și spaimele strânse la rigola unei vieți