urnă de toamnă

viața mea, acrobație pe sârmă, mă-ndeamnă să fug, îi spun că nu pot sunt prizonierul iubirii. palmele tale, ochiuri de mătasea broaștei mă lasă să merg pe ape, călcându-le, afundându-le până la usturime, până la plictiseală, până la țărmul uitatelor datorii pribegeam fugind de mirosuri ura plutea, miros stătut, muced am aflat că mirosul mă urma, eu eram mirosul, mirosea a teamă și a disperare rătăcindu-mi zilele, între o fugă și alta. drepturile mele urlau arătându-mă cu degetul: Impostorule! cui ne-ai lăsat? cădeau urnele cu zgomot sec a promisiune minciunile se revărsau pângărind aerul și misteriile. fi-va votul meu șarpele ascuns printre frunzele toamnei și teama voastră, călcâiul care-mi caută veninul plătind cu aurul toamnelor toate minciunile scuturate, purtate și strivite pe alei. dulce credulitate, așteaptă-mă, castron de lapte cald la talpa casei