desfăcând…

luam cuvintele în joacă din praful drumului le cântăream să le aflu greutatea, și-ncet, descopeream rădăcina strălucirea și menirea. le-ascundeam în sân ferit, până acasă și le lăsam în vatra timpului, la copt. carnea lor vie îmi frigea palmele și numai sfiala mai adia răcorindu-mă. când focul moare, inima cuvântului împietrește trăgându-l în neagră uitare, fericit culegătorul ce se luptă cu valurile morții pentru a reda strălucirii, perlele.