e vremea umbrelor

“lumea se naște și trăiește într-o ceașcă de cafea” așa începe ziua, strecurându-se printre zăbrelele dinților fără să caute, fără concluzii, trup ostenit, moțăind în cadă cu vene înflorite citată prin ordin de zi și decorată postmortem pentru curajul de a înfrunta paloarea gândului strecurat, infiltrat, uitat. norocul meu că uit repede lăsându-mi amintirile să zboare ca polenul căzând brumă de-a valma.