Mediu
azi îmi zburau cele mai ciudate gânduri
au format două aripi mari, negre
grele
se zbăteau peste ochii mei
mari și ei, negri, grei.
ți-aș fi vorbit dar nu știam despre ce,
un moment mi-am imaginat doar cum ne scăldam în soarele ăsta cumplit într-o și mai cumplită tăcere atât de cumplit doar a noastră
încât aproape...aproape...dar nu.
e ciudat gustul acelei țigări care seamănă prea mult cu sufletul tău
e ciudat să te aștept deși dacă ai fi venit aș fi doar plecat în mine
din mine, prin mine
mi te-am imaginat apoi fără nume fără miros fără chip
(pentru că în mine îți interzic toate astea)
dar cu un curaj teribil
ai fi venit sau te-aș fi simțit sau te-ai fi întâmplat lângă mine
și fără nicio introducere,
și totuși,
ai fi știut cum să mă privești cu ochii mei grei.
002789
0
