smoke

își uitase țigările lângă ceașca de cafea și-acum, doar mai are, doar ochii amari de la ea și mâinile răgușite, le-a ascuns în buzunare în stradă, rupea calendare fără nume, un om fără nume și-o bicicletă prea veche o căuta din pereche-n pereche la universitate, vindea suflete, sau culori, într-o lume gri, el vindea flori orișicui mai trecea, unei fete oricare chiar și sufletul din dotare i-a plăcut cum zâmbea, ea i-a dat o țigară și-o calendaristică primăvară și mulțimea trecea ca și când nu ar mai exista povești pe pământ.