Luminita Suse

Fiule, dacă continui tot așa eu mă las de scris ca o mamașă liniștită de viitorul urmașilor ei. Bravo!

Excelent haiku. Evident, pentru acele lucruri nerostite în el ce pot fi imaginate. De exemplu, acel somn al valurilor... e suficient să întoarcă paginile cărții și mareele lor trezite vor ilumina cititorul.

Doamne era să mă înec! Tocmai sorbeam ceaiul... Ideea și construcția epigramei sunt excelente, Sorin. Totuși, sper să rămână ficțiune!

Culoarea era roză, ca o supradoză. Da, la Crângași cerul era roz mahmur, il me dit des mots d\'amour...

Unele poezii au darul de a pune pe gânduri și un boț de cer. Cronosfera unui astru mă trage de mâneca retinei, pâinea cea de toate zilele din spațiul solar - sufletul lui Isus, mă îndrumă pe mine: copilul, tânărul, bâtrânul, omul, viul, cerul. Cunoașterea ludică și cea mistică, reintegrarea conștiinței în țesătura cosmică subtilă, zborul transcedental... toate acestea mi-au trecut prin ochiul al treilea al gândului ca o săgeată meteorică prin simfonia delfinului.

Am întrebări și nedumeriri:
- antilopici de la antilope ambliopice?
- existențiale sau exponențiale?
- \"se translatează\" probabil... ia spune ce urmează în secvența de transformări \"simetrie\", \"translație\", ...?
- tranzitivitatea în matematică e o proprietate a relațiilor. Cum e cu tranzitivitatea lui Dumnezeu?
- ce legătură să fac între tranzitivitatea prieteniilor \"les amis de mes amis sont mes amis\", Dumnezeu și \"girl, interrupted\"?

Oh, iar te-a lovit ingerul! Nu mai am cuvinte...

Ochiul tau e o inima
inima ta o fereastra
fereastra altei inimi
ce-mi licareste in ochi.
Ce zici de asta??? Si nu plec de aici fara a aminti cuvintele lui Cioran: \"Sunt inimi in care si Dumnezeu privind isi pierde inocenta!\"

Maeica, \"sa vada si ei cum e sa iubesti / si sa nu poti zbura...\" imi suna mai bine. Apoi, e ceva ce a ramas nedetaliat si m-a facut curioasa. Ce i se va intampla celui ce a vandut poemul pentru cateva pene de inger?

Vrei să spui că cei trei magi erau de fapt patru? Ca și mușchetarii? Care sunt semnificațiile ezoterice ale numelor lor?

Care sunt numele celor trei magi de la răsărit?

De cand ai postat aceasta poezie m-am tot gandit la un comentariu pe masura. Am scris vreo doua dar cand le-am trimis au disparut complet. Deh, ai zice ca o vointa divina hotarase ca nu era niciunul complet distilat si de aceea ingreuna accesul la site.
Mi-a placut ideea desprinderii de sine si analiza exterioara. Nu stiu daca ai intentionat sa simbolizezi ceva anume din fiinta ta prin granita de est. Privind din exterior, vestul tau e estul privitorului - si acolo e inima. Gresesc? Tot gandind la versurile tale, am scris si eu ceva dar te-am “epigonizat” jalnic pentru ca nu am putut realiza aceeasi simplitate profunda. O astfel de poezie se scrie rar.
A fi de piatra e la nivel de necesitate imperativa in ultimele tale poezii. Cauti calea intr-o vecinatate ludica (eram copii si ne jucam cu cercul) cu forme geometrice perfecte. Am observat ca incerci o oarecare modernizare a vocabularului dar cred ca acest gen de exprimare bazat pe putine cuvinte inedite (nu neaparat neologisme) iti reuseste foarte bine. Unele mi-au parut cautate si implantate cu forta in versurile tale, amintesc aici cuvantul acela groaznic - concasor.
Finalul, eh, aici e aici! Te prezinti in prezent ca fiind omul ce odata ducea doua cununi de spini dar e marcat acum de insemnele renasterii ce se hraneste ca iarba deasa din sangele scurs in pamant. O poezie remarcabila... nu mai am alte cuvinte.

Eu am copilarit langa granita, aproape de Turnu Severin. Nu pot sa uit fasiile de pamant arat, no man\'s land, si pichetele de graniceri de langa lanurile de porumb. Domi, nu stiam de chestia aia din palma, merci. Imagineaza-ti o gheara care descrie o frontiera curba inchisa, incercuind sanul stang de la stern spre axila si inapoi. Sub muntele ala suav e inima. Lasa ca trebuie sa stie lumea sau sa invete ce e sternul sau o axila - acolo se epileaza damele. Stii ce? Scoatem atriul drept din imagine, dixit! In rest, multa discutie despre razboi zilele astea... eu am deja unul in mine. Si cum razboiul tehnologic modern are nevoie de nopti fara luna, voila finalul...

Au, am papat niste litere in comentariul anterior, deci: \"zmeoaica alba - deceptia\", \"cat sunt de infirmi\" si \"principiu alchimist\". Nu mai vad altceva, sper sa nu ajung sa scriu erata la erata.

Primul meu comentariu a disparut in neant acum trei zile or so. Mai incerc o data azi, poate am mai mult noroc. Deci iti uram bun venit, Alehandra! Si mai scriam atunci ca ideea centrala a poeziei tale imi place foarte mult, ma duce cu gandul la visul chirurgului din filmul Boxing Helena. Bine ca nu i s-a implinit! Tu ai o infinitate de aripi crescand la loc din umerii ciuntiti. Zemoaica alba, deceptia... Iti dai seama ce exceptionala esti? Mi-e mila de cei ce nu vad ca sunt de infirmi... sufleteste. N-au nimic de dat, dar se incarca precum robotii din energia mirabila a altora. Uite un pricipiu alchimist: din incercare si eroare pana la distilarea finala!

De la cap la coadă o colecție savuroasă de parabole amare. Mai în glumă mai în serios, ai expus exact ce ne doare.

Reciprocitatea se întâmplă atunci când părțile vorbesc același limbaj. Poeziile tale par a fi dedicate vieții, această neîmblânzită și nesățioasă femeie ușoară, mută și oarbă. It\'s OK to love your life, but don\'t expect it to love you back. Remarc bogăția de imagini, multitudinea de elemente care concură la evenimentul liric. Și totuși, uneori mă înspăimânți cu această furie pe care nu reușești parcă s-o strunești...

Văd că ai revenit printre noi cu versuri frumoase. Remarc aceeași atmosferă de neîntâmplare a iubirii pierdute împerecheat:
furtuna n-a venit niciodată
să șteargă nisipul cu pașii
iubirilor pierdute-mpreună
Și totuși \"nimic din ce e veșnic nu e omenesc\".

Un timp oscilant, neliniar, aproape de țărmul luminii, dincolo de ultima vamă rece a nopții, ce frumos...

Ai toata admiratia mea pentru aceasta poezie!