Vorbește-mi

continua asa ..si o sa ma indragostesc de tine..:O)

multa forta pusa in imagini si o stare sufleteasca bine sugerata:

\"poarta-ma doar pe jumatate treaz prin secretele tale de budoar
Voi da din cap din cind in cind ca un ciine de masina\"

sau:

\"Zi-mi mai bine despre nasterea ta dintr-o femeie tipind
despre calul care alearga nebun intr-o singura picatura de singe\"

imi place chihlimbarul si masculinitatea ce degaja poezia in intregul ei.

Da. Si mie mi-a placut.

\"Vorbeste-mi...\" ca si cum ar fi ceva de spus. Si ce as mai spune cand le-ai spus deja pe toate.\"Vorbeste-mi ca si cum nu te prefaci ca vezi al noualea cer\" este trist si adevarat. Iar \"Zi naibii orice/Numai vorbeste-mi\" ma doare.Daca as fi actorul ce as recita poezia ta, finalul ar fi ca o stigare de cer.
Cat de insingurare cuprinsa in \" Vorbeste-mi ca si cum\"... de ce ca si cum, de ce de atata oricum.
:)...conteaza ca imi place si mie ?

mai inainte am sa-ti arat cele cateva mici greseli:
\"pretex\" in loc de pretext
\"sa-te\" cred ca de fapt e \"sa te\"
\"inchpuie\" in loc de inchipuie
\"tipind\" in loc de tipand or mai fi si altele dar deocamdata eu pe-astea le-am vazut!:)

e cam sfasietoare poezia ta! mi-a placut, si-n mod special \"sa dezghetam o calota polara in virginitatea ei desueta\" versul asta e superb! numai pentru el si ti-as da o stea!

Am mai vazut ceva asemanator la Ilinca Bernea, doar ca ea se adresa iubitului sau in sfarsit se adresa mai elegant...Am citi-o aseara cu Paul si tin sa-ti spun ca ne-a placut foarte mult.

Forta si sinceritatea care te caracterizeaza, vocabularul extrem de mobil.

Am retinut \"rochia, ca pe un fel de prejudecata\".

Reciprocitatea se întâmplă atunci când părțile vorbesc același limbaj. Poeziile tale par a fi dedicate vieții, această neîmblânzită și nesățioasă femeie ușoară, mută și oarbă. It\'s OK to love your life, but don\'t expect it to love you back. Remarc bogăția de imagini, multitudinea de elemente care concură la evenimentul liric. Și totuși, uneori mă înspăimânți cu această furie pe care nu reușești parcă s-o strunești...

Dar de ce ai struni aceasta furie Nexus ?
Cand tocmai furia, aceasta miscare browniana este viata insasi ? Si se pare ca tu sti sa pui in cuvinte aceasta revolta. Si de ce poezia in goliciunea ei ar fi sfasietoare ? Cand viata de fiecare zi este sfasietoare. Viata nu e strunita si nu va fi niciodata. Ehh m-am trezit iar vorbind.

Mi-ai creat aceeași stare pe care o am când citesc Minulescu. Tristețea vieții de zi cu zi, îmbrăcată în metafore tari.
Îmi place!

Imi place tonul. Nervos...arogant, dar supus: \"nesatulo\"
\"orice
numai vorbeste-mi\"

ordin si implorare...
cum sa nu servesti paradoxul?