Sunt defectă. Am ucis pasărea

Un discurs poetico-filosofic de o frumusețe eclectică, un puzzle interesant, cu o logică internă, din care mi-au plăcut strofele:

\"ce sens ar fi avut altfel
gravitația nu își schimbă sensul
când certitudinea sfârșitului
se ridică în aer

am închis ochii să nu cadă din cer
i-am ținut așa un an, doi ani
aproape trei lacrimi-lumină

nimic nu durează dincolo de doi
și muntelui i se înmoaie
șira spinării
când magma îi mușcă din tălpi\"

Un text cu șira spinării labirintăcă. Spălate cu un detergent poematic, după ce le citești, cuvintele îți rămîn pe buze.

Dar și nebunia e o scurtă dorință. Eram copil, și împreună cu unul dintre frații mei, trăgeam cu praștiile la țină. Pe un cablu electric s-a așezat o rândunică. Am tras amândoi rapid și ea a căzut. \"Eu am lovit-o\", \"ba eu am lovit-o\", ne certam pentru adjudecarea titlului de cel mai bun țintaș. Apoi, am rămas privind-o cu o stranie perpetuare a înțelesului prin orgoliile noastre crude. Nu ne folosea la nimic, iar ciripitul celorlalte rândunici ne-a adus aminte că nu e singură. \"Tu ai lovit-o!\" i-am strigat fratelui meu. \"Ba nu, nu eu!\", mi-a răspuns. Atunci l-am văzut prima oară plângând cu adevărat.

Peste ani, aveam să ascult versurile lui Zaharia Stancu: \"degeaba mai plângi/ Ce-ai omorât, omorât rămâne\", și aveam să plâng și eu, ca și acum, când știu că nici detergentul și nici lacrima nu vor alunga smoala aceea din zborul pe care l-am ucis.

Frumoasă lacrimă ai scurs, Luminița!
F. Abel

: prea fortata imaginea de final, asa o vad eu. inmuiata in smoala si spalata cu detergent... si alambicata/
placut in schimb imaginea baloanelor de sapun pe buzele crapate. fara insa comparatia cu care vine.

titlul in acelasi timp este un poem in sine

in privinta finalului, sint de acord cu stefan, desi e un poem care merita atentie. titlul de baza din seria asta este bine ales, cumva capteaza atentia din start. chiar inceputul este o apropiere de final si dorinta asta iluzorie de a amina lucrurile, de a te lasa purtat de asteptari. pentru final, ma gindesc ca s-ar putea pastra ideea, dar altfel formulata, fiindca de facto are rost si intelepciune si cred, de fapt, ca e si o cheie inspre esenta poetica a acestui text. mai citesc.

un poem original care creste în intensitate si în interes
langaj si ritm modern,realism si hiperealism amestecate ,strofa cu muntele este foarte izbutita
ultima strofa contine totusi o sentinta prea \"definitiva\",caci (desi într-un mic procent ) unele pasari \"smolite \"si spalate cu detergent ,supravietuiesc
altfel \"procedeul\" nu ar mai fi utilizat...

eu zic că poate fi vie și după o baie în petrol, și după ce-a murit și după ce o scrii de zece ori. :)

dar nu de-asta m-am oprit. De obicei n-o fac pe poezie pentru că nu-i ograda mea, nu citesc căutând structuri, elemente de contrucție literară, etc, cum fac la proză de exemplu. Poezia o citesc căutând ritmul acela interior, imaginile, autenticul și feelingul, vibrația aceea... pe care uneori o recepționez, uneori nu, fiecare cu frecvența lui bănuiesc.

Însă aici: și muntelui i se înmoaie/ șira spinării/când magma îi mușcă din tălpi.. m-am oprit. Felicitări, Luminița, pentru un poem atât de expresiv.

Mulțumesc pentru comentarii. Mă gândisem inițial la petrol/păcură/gudron... Dar smoala mi-a sunat mai bine, fiind vâscoasă la temperaturi ridicate și solidă/ casantă altfel. Eu cred că o pasăre moare sigur dacă trece prin smoală fierbinte sau după aceea când se solidifică smoala prin răcire. Nu aș mai schimba nimic...

Luminița, am citit cu deosebită plăcere poemul tău. Imagini superbe, o filozofie a vieții foarte interesant așezată în versuri.Ca o rugă pentru viață, o rugă din suflet.
Mai există și minuni, cu voia lui Dumnezeu se poate intâmpla orice, este posibil ca
\" o pasăre
înmuiată în smoală și spălată
cu detergent
să rămână vie\"
Mă bucur foarte mult că ai revenit, mi-ai dăruit un poem superb în seara aceasta, îți mulțumesc.
Marinela

Mi-a trebuit o vreme sa imi pice fisa la ce comparatie te duce cu mintea. Multumesc de semnalare.