Lucian Preda

În sfârșit o poezie fără lumină
Ce nu văd eu sau poate că l-ai pus acolo sa ma împotmolesc e tăierea spre înalt deși gasesc foarte bine inceputa poezia finalul da cu tine de pământ si lasa de dorit

ce cred eu despre acest text:
e greu de citit simplicitatea lipsește cu desăvârșire metaforele sunt greu de digerat e plină de opriri de stopuri innecesare.

poate că greșesc și văd lumea versului în ochi prea batrâni obosiți de lectura acestui text

La miezul vechi de prin genuni

Unicul vers ce mi-a plăcut, cred că poemul lasă prea multe întrebări și prea multe repetiții cel puțin la început cu: aproximativ

mde doi

Cam forțat finalul acel fosforescent nu își îndeplinește eficient misiunea.
De ce știu eu...

Ohoho zicea moș Crăciun și era o însușire atavică pe care o adoram la finalul anului poezia e ok pentru nivelul meu m-a surprins acest cuvant și mi-am permis luxul de al cauta in dex

Cam așa vad eu ultima strofă ca să vezi că nu e greu iar de asculți manele un sfat bun e că ... Lasă-le mă nene....
Cu putin noroc vezi ceva bun în comentariul meu și te apuci de revizat un pic scrierile tale...

"Acuma cred într-un miracol,
acela învins de o distanță ca obstacol,
dintre un mine aproape disperat,
Cu perna ta din pat aproape vindecat"

Jo ce durere mă apasă cand te citesc trec de la o strofă la alta pe alt ritm si nu regasesc nici o scânteie îmi pare rău dar chiar ar trebui să lucrezi la poezie

Nu doare e doar un final citind poezia ta ritm mare la început da ai băgat gheață în final prea spumos nu poți lăsa așa poezia iti profanezi singur glasul

Multe repetiții esența se pierde printre cuvinte fără sens poate că în altă zi vei decide că e momentul să te faci înțeleasă

Finalul e de film grotesc si surprinde chiar daca neplacut finalul surprinde si metrica e placuta, felicitari

Dupa cum vad este cineva atat de bun la citire ca ori sunt eu pe lista neagra in acest site ori nu se intelege limba romana.
Iar daca e obtiunea numarul doi draga editor lasa-ti meseria si mai arunca privirea pe dex pentru ca acest text este extras din el cuvant cu cuvant exemplu:

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori întâlnești frumusețea și înțelepciunea laolaltă – Petroniu, „Satyricon”, 94.

DECLINÁ vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc. 3. intr. (Rar; despre aștri) A coborî către asfințit, a apune. 4. tr. A nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită. 5. tr. A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea. [P.i. declín. / < lat. declinare, cf. fr. décliner].

soártă f., pl. e și sorț&#301; (din ma&#301; vech&#301;u, az&#301; Trans., soarte, pl. sorț&#301;, d. lat. s&#335;rs, s&#335;rtis, it. pg. sorte, pv. fr. cat. sort, sp. suerte. V. sorț). Vech&#301;. Sorț: după soarte împărți D-ze&#365; limbi(lor) pămîntul, în mînile tale sorțile mele (Cor. Ps. 77,54 și 30,16). Lucru obținut pin sorț. În soarte, la sorț&#301;, pin sorț&#301;. Az&#301;. Destin, ursită: o soartă amară, grea, fericită. Pop. Rar. Placentă, membrana care acopere fătu. Soarta armelor, hotărîrea lucrurilor pin războ&#301;: așa a fost soarta armelor. V. noroc, menire, fatalitate.

Asa ca lasa prostia deoparte draga editor si mai ceteste inainte sa imi refuzi textul

Nu imi vine sa cred ca ai bagato la atelier hahahalal

un inger ce cade e clar ca nu se transforma si ca sa il bei iti cam trebuie un timp de respiro si uite asa am ramas impresionat de versurile tale, mi/a placut finalul ce sa zic e dur e trist ca ramai doar cu dorul de a sorbi un inger la tragicul final iar de transformarea in caine ai punctat foarte bine.

bravo meriti si a doua stea
doi

felicitari

ei da, e bine e magic
\"Vreau să știi despre mine că sunt
o egoistă; niciodată nu mi-am
împărțit întunericul cu nimeni,
iar astăzi... nici măcar nu mai țin
minte cine-a stat lângă mine ¨\"

am citit si poezia axiomei dar asta m-a induiosat mai tare pentu ca am vazut intunericul ala pe care nu il imparti cu nimeni punct ochit si gaura facuta in tinta poeziei

o noapte lunga

prima strofa e cea mai revoltatoare te face sa te gandesti departe in mijlocul pamantului si cea cu macii e interesanta iar daca astepti sa sti ca ai de asteptat pentru ca esti inconjurata de el:D

toate ca toate si zise peste zise imi place si punctez strofa asta:

\"te vreau din lut și fără cuvinte,
poleit cu nori de furtună și
mirosind a ploaie.\"

mi-ai dat cata putere de gandire cu aceasta strofa e ceea ce poate fi pur si nepur lut fara cuvinte

mai trec si punctez fara gres

totul e ritmic pana la:
sângele egoist care ne sufocă mormintele
toboșarul vesel al cimitirelor goale
nebunul trâmbițând în surdină ultimul reqviem


unde incepi sa bati campii fara nici un rost zic eu..
ultimile trei versuri sunt plictisitoare si nu se integreaza in poezie chiar daca tu vrei sa punctezi pe acel sange cele trei versuri dau o fata urata poeziei.
in rest...
mai vedem noi
doi

nu stiu ce sa zic despre aceasta povestire cea dinainte mi-a placut facea cumva o legatura intre oamenii obisnuiti si cei din viitor in schimb cea cu cartea prea se repeta pate ar trebuii sa o recitesti sa vezi unde scartaie si asa sa ma acaparezi in totalitate
doi

e un bla bla bla prea concentrat si nu da timp cititorului sa isi dea seama ce citeste asa ca eu zic sa revizuiesti fiecare idee si sa scrii mai mult despre ea ca sa iasa\" o ceva¨\"
doi cu parere