confesiuni

are un aer anecdotic si insailat. ar fi mers niste treceri intre strofe care sa-i mai reduca din naivitatea constructiei, ce da in stangacie.
anecdotic intrucat are sensuri cautat ironice, cautat hazlii sau serioase. cel putin asa-mi rezulta mie din formularile alese.
dar strofa cu eternitatea si timpul mi-a placut. e decisa, asumata (fara sfertul acela inutil jucaus, deci balast) si poneste. pe ideea aceea as fi mers daca.
numai ca nu de asta este vorba.

pocneste

ai dreptate, e mult prea \"naiv\"... dar, adevarul e ca simteam nevoia doar sa ma joc un pic, scriind tot ce-mi trece prin minte cand ma gandesc la un nume si-o anumita zi din viata mea.
Mie dintotdeauna \"o eternitate\" mi s-a parut \"prea putin\" si \"mult prea sec\", eram convinsa ca dupa ce-mi voi irosi eternitatea, voi gasi fix in ultima clipa, cand va fi \"prea tarziu\", ceva interesant de facut... Banuiesc ca am pus \"sfertul\" acela e doar pentru linistea mea. Nu prea isi are rostul.
Cand si daca voi modifica (si sper c-am s-o fac), promit ca-ti voi lua in considerare sfaturile, pt ca ai mare dreptate. Pan\' atunci, il las sa fie un joc dintr-o zi in care mai mult am delirat...:)

Iti multumesc mult c-ai trecut pe-aici.

toate ca toate si zise peste zise imi place si punctez strofa asta:

\"te vreau din lut și fără cuvinte,
poleit cu nori de furtună și
mirosind a ploaie.\"

mi-ai dat cata putere de gandire cu aceasta strofa e ceea ce poate fi pur si nepur lut fara cuvinte

mai trec si punctez fara gres

iti multumesc mult. Atat.

Chiar ma bucur c-ai trecut pe la mine si ca ti-a si placut.:)

Te mai astept cu drag,
Oana.