Poezie
Vreau o zi de moarte
1 min lectură·
Mediu
într-o zi în care să cad precum spicele-n tăiș
fără nici un fel de grijă sau datorie
voi pluti în propria-mi ființă
și-mi voi contempla toată viață de undeva, din galaxie
cămașa mea mizeră de spaime maladive
se va topi în clipa tăierii spre înalt
tot ce-am purtat pe umeri, o cruce de iluzii
se va preface-n pulberi în marele meu salt
acele mii de gânduri naive și sărace
preface-se-vor picuri pe frunzele de salcă
la fel cu-ncredințarea că mă voi mai întoarce
care va fi doar drumul pe care timpul calcă
o liniște călduță ma va purta perpetuu
spre nicăieri și nimeni nu mă va aștepta
n-o să cunosc nici locuri, nici chipuri mult visate
voi fi doar eu și biata, pierdută umbră a mea
022.970
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- sophia elisa coreli
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
sophia elisa coreli. “Vreau o zi de moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sophia-elisa-coreli/poezie/14123843/vreau-o-zi-de-moarteComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
SCBunicul meu avea vorba asta când mă ducea cu barca să văd stolurile de păsări cum își iau zborul! Spunea că ”taie spre înaltul cerului”, însemnând zvâcnetul acela instantaneu a mii de aripi! Pentru mine era cel mai fascinant și el știa exact, perioada când aveau loc zborurile acelea! Mulțumesc pentru lectură!
0
Ce nu văd eu sau poate că l-ai pus acolo sa ma împotmolesc e tăierea spre înalt deși gasesc foarte bine inceputa poezia finalul da cu tine de pământ si lasa de dorit