Lucian Preda

Traiam si muream in negura mea priveam asfintitul cu zambetul pe buze lovit printre gene de-al ei voal de-ntuneric of negura dulce… ma luptam cu lumina din mine. Am izbucnit cu o raza si-am ramas in

Zbor pe lângă tropice alături de tine. Mă inalt intr-un râu de lumină pentru fericire în fericire Zbor printre lacrimi, suspine candide. Zbor pentru a noastră nemurire.

Priveam departe, Căci soarele răsărea după un stol de păsări. Stol cu stol Muream printre lumini și umbre Sufletul meu zbura... Printre nori, raze, nimfe Pline de fericire Și mă intreb:

Azi prind din zbor priviri descopar tipatul agoniei descopar sunetul tacerii prind un vis despre iubire despre speranta ocolesc ura prin sentimente transform aisberg in apa incalzesc planeta

Fatala zi, atunci cand te-am cunoscut. Mi-am pierdut capul privindu-ti suvitele de par rasfirate printre degetele mele noduroase si pline de bataturi. Priveam luna oglindindu-se in ochii tai

O furnica foarte mica, Se plimba pe langa-o casa, Se hranea cu o urzica, Epigrama romaneasca.

Mi-am plâns anii ce-au murit De toamna fericirii mele Și toamna ce-a trecut Caci fericirea n-a mai ars cu sentimente. Mi-am plâns iarna ce-a urmat, Caci crivațul in fericire s-a ascuns. Și

Totul in jurul nostru a incetat. Ceasul a stat, nu mai bate. Oamenii pe strada s-au oprit fara suflare. Suntem doar noi doi, paznicii timpului rasarit. Privim o secunda cum misca agale Printre

Sărutam șuviță cu șuviță Părul tău înmiresmat Cu iz de fecioară Acel parfum al tinereții. Sărutam buze dulci ca mierea Pline de nectarul vieții, Încins de arșița căldurii Ce o emanai numai

M-am rătăcit printre stele Nu-mi găsesc calea. Spre răsărit m-am tot dus, Am dat de luceafăr, de carul mare. N-am dat de tine iubito Te-ai ascuns după lună. M-am rătacit printre mii de

Poarta spre cerul albastu Lasa intr-o parte lumina, Intr-o parte intuneric. Pe-o urma de zgomot Se-arunca lumina; Pe cealalta, fulgerul crapa Un fulg de zapada. Trasuri minuscule Pornesc

Privesc un soare Ce-și săruta noaptea Pe luna albă.

Îmi curm lumina de la ochii, Trăind intens într-o durere liniștită. Lovesc un nerv și nu mă las in voia sorții Să mai transpir de frică. Să curgă apa-ntr-o căldare De lemn sculptat pe timpuri

Ești toamnă caldă Când luminile albe Se sting în noapte. Ești frumusețe Când luna îmi cerșește Ochii de lumină. Ești amazoană Când curg stropii de nectar În val pe buze. Ești tu și

Frenetic bate Secunda cu secunda Pana la moarte

Te vad ca o bucata de sienit De-un verde pur si-un rosu mai aprins. Te vad aproape de zenit. Lovit de ingerii pamantului incins. Te venerez in basilica sumbra Privind in gol printre

Rondelul unui eu, în loc de soare. Și te-am trezit cu licări blânzi de raze, Visând c-am să joc pe-al tău obraz sau pe picioare Și-am să mă plimb alene printre oaze Căutându-ți derutat privirea

Îmi duc mâna pe frunte Șterg o urma minusculă De transpirație acidă. Te-aștept să urci În caleașca mea: “Dacia” Esti aici, Mă privești și culmea, Îmi place ce simt Îmi convine Nu vreau

1. cum sa te chem, cand glasul mi-a pierit? 2. cum sa te sarut, cand sarutarea ta mi-e mangaiere ? 3. cum sa te visez? cand mi-e cosmar in realitate ...-cu gandul doar la tine noapte,zi si

Traim din visari Alimentate de umbra Bezna totala Mirosind a pucioasa. Calatoream intr-un vis Dupa stalpul de lemn… M-am trezit ametit Visam cu ochii deschisi Langa tine, pe banca

Ai picat nu mai zbori. Pasare fara culori. Ai picat Fortat pe-un nor De un alb inodor. Ai picat In ramasita de cuvinte Si-ai lasat loc literei. Ai picat Cu cerul drept pe

In atentia celor care scriu si doresc sa fie publicati! In perioada 1-10 august 2003, in cadrul scolii de vara Atlantikron (vezi http://www.worldgenesis.org/), Editura NEMIRA organizeaza un curs

Cerșeam iluzii, Nu foamea, Doar pofta mă-ntărâtă. Simțeam un iz de bucurie, În nări \'nfundate De-atâta speranță. Cerșeam iluzii, Și nu-mi păsa de oameni. Cerșesc și-mi place Ce simt in

S-a oprit de ieri sa cadă Din mormanul de scrisori Litere, cuvinte-ngrabă Poze mari și mici erori S-a oprit, Și ce să-i fac?